mirador

MIRADÓR, miradoare, s. n. 1. Belvedere pe terasele palatelor. 2. Post de observație sau de pază (situat pe o înălțime). – Din fr. mirador.

MIRADÓR, miradoare, s. n. 1. Încăpere deschisă pe terasele clădirilor, având rol de belvedere. 2. Post de observație sau de pază (situat pe o înălțime). – Din fr. mirador.

miradór s. n., pl. miradoáre

miradór s. n., pl. miradoáre

MIRADÓR s.n. 1. Belvedere pe terasele caselor spaniole. 2. Post de observație ridicat deasupra solului. [< fr., sp. mirador < mirar – a privi].

MIRADÓR s. n. 1. încăpere deschisă pe terasă, cu funcție de belvedere în arhitectura spaniolă. 2. post de observație ridicat deasupra solului. (< fr., sp. mirador)

MIRADÓR ~oáre n. 1) Încăpere deschisă pe terasa unei clădiri. 2) Post de pază sau de observație (situat pe o înălțime). /<fr. mirador