mineralizare

MINERALIZÁ, mineralizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) transforma în mineral sau în apă minerală. – Din fr. minéraliser.[1]

MINERALIZÁRE, mineralizări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) mineraliza și rezultatul ei. 2. Mineralizație (2). – V. mineraliza.

MINERALIZÁ, mineralizez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) transforma în mineral sau în apă minerală. – Din fr. minéraliser.

MINERALIZÁRE, mineralizări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) mineraliza și rezultatul ei. 2. Mineralizație (2). – V. mineraliza.

MINERALIZÁ, mineralizez, vb. I. Refl. A se transforma în mineral.

MINERALIZÁRE s. f. Acțiunea de a se mineraliza și rezultatul ei. Deplasarea lentă a apelor subterane a favorizat o evaporare intensă în timp, fapt ce a avut ca urmare o mineralizare accentuată a acestor ape. PROBL. GEOGR. II 202.

mineralizá (a ~) vb., ind. prez. 3 mineralizeáză

mineralizáre s. f., g.-d. art. mineralizắrii; pl. mineralizắri

mineralizá vb., ind. prez. 1 sg. mineralizéz, 3 sg. și pl. mineralizeáză

mineralizáre s. f., g.-d. art. mineralizării; pl. mineralizări

MINERALIZÁRE s. v. mineralizație.

MINERALIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) transforma în mineral. [< fr. minéraliser].

MINERALIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) mineraliza și rezultatul ei; mineralizație. [< mineraliza].

MINERALIZÁ vb. I. tr., refl. (despre metale) a (se) transforma în mineral. II. tr. 1. a modifica apa prin descompunerea substanțelor minerale. 2. a da aspect de mineral. (< fr. minéraliser)

A MINERALIZÁ ~éz tranz. A face să se mineralizeze. /<fr. minéraliser

A SE MINERALIZÁ se ~eáză intranz. A se transforma în mineral. /<fr. minéraliser

*mineralizéz v. tr. (d. mineral). Prefac un metal în mineral. Amestec cu substanțe minerale o apă.

MINERALIZARE s. mineralizație. (Proces de ~.)