mijlocit

MIJLOCÍ, mijlocesc, vb. IV. Intranz. A stărui pe lângă cineva în favoarea cuiva; a interveni, a intermedia. ♦ Tranz. A pune la cale, a înlesni. ♦ (Fil.) A realiza relația dintre alți doi termeni; a media. – V. mijloc.

MIJLOCÍ, mijlocesc, vb. IV. Intranz. A stărui pe lângă cineva în favoarea cuiva; a interveni, a intermedia. ♦ Tranz. A pune la cale, a înlesni. ♦ A realiza relația dintre alți doi termeni; a media. – V. mijloc.

mijlocí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mijlocésc, imperf. 3 sg. mijloceá; conj. prez. 3 să mijloceáscă

mijlocí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mijlocésc, imperf. 3 sg. mijloceá; conj. prez. 3 sg. și pl. mijloceáscă

MIJLOCÍ vb. a intermedia, a se interpune, a media, (rar) a negocia.

MIJLOCÍ vb. v. apărea, arăta, ivi.

MIJLOCÍT adj. v. indirect.

Mijlocit ≠ direct

A MIJLOCÍ ~ésc tranz. (înțelegeri, acorduri între părți adverse) A interveni în calitate de intermediar (pentru a înlesni); a pune la cale, contribuind la realizare; a media. /Din mijloc

mijlocì v. a interveni.

mijlocésc v. tr. (d. mijloc). Mediez, stabilesc un acord pin intervenirea mea: a mijloci o împăcare.

MIJLOCI vb. a intermedia, a se interpune, a media, (rar) a negocia.

mijloci vb. v. APĂREA. ARĂTA. IVI.

MIJLOCIT adj. indirect, mediat. (Relații ~.)