mihoti

MIHOTÍ, pers. 3 mihotește, vb. IV. Intranz. A necheza. – Din mihoho.

MIHOTÍ, pers. 3 mihotește, vb. IV. Intranz. A necheza. – Din mihoho.

MIHOTÍ, mihotesc, vb. IV. Intranz. (Despre cai) A necheza; (fig., despre oameni) a rîde zgomotos, cu hohot: a chicoti. Ceialalți băieți mihoteau și zburdau. CONTEMPORANUL, VI 199.

mihotí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 sg. mihotéște, imperf. 3 sg. mihoteá; conj. prez. 3 să mihoteáscă

mihotí vb., ind. prez.3 sg. mihotéște, imperf. 3 sg. mihoteá; conj. prez. 3 sg. și pl. mihoteáscă

MIHOTÍ vb. v. necheza, râncheza.

A MIHOTÍ pers. 3 ~éște intranz. (despre cai) A scoate sunete stridente, prelungi și răsunătoare, caracteristice speciei; a necheza; a râncheza. /Din mihoho

míhon, a -á și -otésc v. intr. (d. mihohó). Est. Rar. Nechez.

mihoti vb. v. NECHEZA. RÎNCHEZA.