midia

MÍDIE, midii, s. f. Moluscă marină comestibilă, cu cochiliile aproape triunghiulare, de culoare brună-violacee (Mytilus edulis). [Acc. și: midíe] – Din ngr. mídi.

MÍDIE, midii, s. f. Moluscă comestibilă de mare, cu corpul închis între două valve aproape triunghiulare, de culoare brună-violacee (Mytilus edulis). [Acc. și: midíe] – Din ngr. mídi.

MÍDIE, midii, s. f. Gen de moluscă de mare, comestibilă, cu corpul închis între două scoici ovale (Mytilus edulis). Au găsit mulțime de stridii și midii. DRĂGHICI, R. 90.

mídie (-di-e) s. f., art. mídia (-di-a), g.-d. art. mídiei; pl. mídii, art. mídiile (-di-i-)

mídie s. f. (sil. -di-e), art. mídia (sil. -di-a), g.-d. art. mídiei; pl. mídii, art. mídiile (sil. -di-i-)

mídie (mídii), s. f. – Moluscă comestibilă (Mytilus). Ngr. μύδι (Tiktin; Berneker, II, 55), cf. bg. mida, tc. midie (după Cihac, II, 675, rom. provine din tc.).

MÍDIE ~i f. Scoică marină al cărei corp e comestibil. [G.-D. midiei; Sil. -di-e] /<ngr. mídi

Midia f. 1. cap în Dobrogea, spre N. de Kiustenge; 2. oraș turcesc pe Marea-Neagră cu 6000 loc.

midie f. soiu de scoici de mare bune de mâncat (Mytilus). [Gr. mod. MYDÌ].

mídie f. (ngr. mýdi, vgr. mýdion, dim. d. mys, șoarice; turc. midiè, midia). Un fel de scoĭcă netedă cafenie comestibilă care trăĭește pin marea Mediterană și se cultivă și pin ĭazurĭ (mýtilus). V. stridie.

MIDIA, cap pe litoralul românesc al Mării Negre, situat la N de Constanța. Separă două tipuri esențiale de țărmuri: cel înalt, cu faleză (în S) și cel jos, cu plajă, cordoane, perinisipuri și lagune (în N). Aici debușează canalul Poarta Albă-Năvodari-Midia (ramificație a canalului Dunăre-Marea Neagră).