metabioză

METABIÓZĂ s. f. (Biol.) Comensualism. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. métabiose.

METABIÓZĂ, metabioze, s. f. (Biol.) Comensualism. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. métabiose.

metabióză (-bi-o-) s. f., g.-d. art. metabiózei

metabióză s. f. (sil. -bi-o-), g.-d. art. metabiózei; pl. metabióze

METABIÓZĂ s. v. comensualism.

METABIÓZĂ s.f. (Biol.) Simbioză de tip particular, în care unul dintre organisme este beneficiar și celălalt nu; comensualism. [Pron. -bi-o-. / < germ. Metabiose].

METABIÓZĂ s. f. (biol.) 1. simbioză în care unul dintre organisme transformă mediul nutritiv pentru a fi utilizat mai târziu de celălalt. 2. schimbare a condițiilor de viață datorită unor cauze externe. (< germ. Metabiose)

METABIOZĂ s. (BIOL.) comensualism.

METABIÓZĂ (< fr. {i}) s. f. (BIOL.) 1. Comensualism. 2. Condiție de trai a unui organism numai după ce altul i-a pregătit. ambianța. 3. Schimbare a condițiilor de viață datorită unor cauze externe (de ex. mutațiile bacteriene provocate de radiații).