meplat

MEPLÁT, meplaturi, s. n. Plan intermediar care asigură, în sculptură, tranziția între două suprafețe plate; basorelief foarte puțin înalt. – Din fr. méplat.

MEPLÁT, meplaturi, s. n. Plan intermediar care asigură, în sculptură, tranziția între două suprafețe plate. – Din fr. méplat.

meplát (me-plat) s. n., pl. mepláturi

meplát s. n. (sil. -plat), pl. mepláturi

MEPLÁT s.n. (Arte) Relief foarte plat în care motivul plin este pus în evidență prin ușoara adâncire a spațiului perimetral. // adj. (Rar) Inegal ca grosime. ◊ (Arhit.) Linii meplate = linii care fac trecerea de la un plan la altul. [< fr. méplat].

MEPLÁT I. s. n. (arte) relief foarte plat în care motivul plin este pus în evidență prin ușoara adâncire a spațiului perimetral. II. adj. inegal ca grosime. ♦ (arhit.) linii ~e = linii care fac trecerea de la un plan la altul. (< fr. méplat)

MEPLÁT (< fr.) s. n. Plan intermediar care asigură, în sculptură, tranziția între două suprafețe plate; basorelief foarte puțin înalt. Tehnica decorativă a m. a fost folosită în arta pietrelor de mormânt din Moldova și Țara Românească (ex.: piatra de mormânt a lui Radu de la Afumați, 1529, de la Curtea de Argeș).