meninge

MENÍNGE, meninge, s. n. Fiecare dintre cele trei membrane care învelesc creierul și măduva spinării. – Din fr. méninge.

MENÍNGE, meninge, s. n. Fiecare dintre cele trei membrane care învelesc creierul și măduva spinării. – Din fr. méninge.

MENÍNGE s. n. Fiecare dintre cele trei membrane care înfășoară creierul și măduva spinării.

menínge s. n., pl. menínge

menínge s. n., pl. menínge

MENÍNGE s.n. Fiecare dintre cele trei membrane care învelesc creierul și măduva spinării: duramater, piamater și arahnoida. [Pl. invar. / < fr. méninge, cf. gr. meninx – membrană].

MENÍNGE s. n. fiecare dintre cele trei membrane care învelesc creierul și măduva spinării (dura mater, pia mater și arahnoida). (< fr. méninge)

MENÍNGE ~ n. Membrană care acoperă creierul și măduva spinării. /<fr. méninge

*menínge n., ca laringe (vgr. ménigx și ménigx, gen. méniggos, f.). Anat. Numele celor treĭ membrane (dura-máter, arachnoídea și pia-máter) care învălesc creĭeru și măduva spinăriĭ. V. faringe și laringe.