menandru

2 definiții pentru menandru

Menandru m. poet comic grec, discipolul lui Theophrast, creatorul comediei de caracter (342-290 a. Cr.).

MENANDRU (342-293 î. Hr.), dramaturg grec. Elev al lui Teofrast. Reprezentantul prin excelență al comediei noi („Ursuzul”, „Fata cu cosița tăiată”, „Împricinații”, „Scutul”, „Omul din Sikyon”). A scris peste o sută de lucrări, aducând importante inovații comediei clasice, renunțând la cor, mărind numărul personajelor și introducând în centrul acțiunii intriga iubirii.