memorizare

MEMORIZÁ, memorizez, vb. I. Tranz. A învăța (un text) pe de rost; a memora. – Din fr. mémoriser.

MEMORIZÁRE, memorizări, s. f. Acțiunea de a memoriza și rezultatul ei; memorizat. – V. memoriza.

MEMORIZÁ, memorizez, vb. I. Tranz. A învăța (un text) pe de rost; a memora. – Din fr. mémoriser.

MEMORIZÁRE, memorizări, s. f. Acțiunea de a memoriza și rezultatul ei; memorizat. – V. memoriza.

MEMORIZÁ, memorizez, vb. I. Tranz. A memora. (Absol.) Un istoric memorizează. El expune pe rînd sistemele, nu le explică. CAMIL PETRESCU, U. N. 84. Ascultă cu atenție și memorizează, îi șopti Pașadia. M. I. CARAGIALE, C. 26.

MEMORIZÁRE, memorizări, s. f. Acțiunea de a memoriza și rezultatul ei. ◊ Exercițiu de memorizare = exercițiu de învățare (pe dinafară) a unui text.

memorizá (a ~) vb., ind. prez. 3 memorizeáză

memorizáre s. f., g.-d. art. memorizắrii; pl. memorizắri

memorizá vb., ind. prez. 1 sg. memorizéz, 3 sg. și pl. memorizeáză

memorizáre s. f., g.-d. art. memorizării; pl. memorizări

MEMORIZÁ vb. a învăța, a memora, a repeta, (reg.) a proba. (A ~ o poezie.)

MEMORIZÁRE s. învățare, memorare. (~ unei poezii.)

A memoriza ≠ a uita

MEMORIZÁ vb. I. tr. A memora, a învăța pe dinafară. [< fr. mémoriser].

MEMORIZÁRE s.f. Acțiunea de a memoriza și rezultatul ei; memorare; (spec.) metodă de învățare pe dinafară a unor cunoștințe; exercițiu de memorare. [< memoriza].

MEMORIZÁ vb. tr. 1. a memora. 2. (inform.) a conserva o informație sau un rezultat intermediar în memoria (3) unui ordinator. (< fr. mémoriser)

MEMORIZÁRE s. f. acțiunea de a memoriza; metodă de învățare pe dinafară a unor cunoștințe; exercițiu de memorare. (< memoriza)

A MEMORIZÁ ~éz tranz. A învăța pe de rost; a întipări și a reține în memorie. /<fr. mémoriser

MEMORIZA vb. a învăța, a memora, a repeta, (reg.) a proba. (A ~ o poezie.)

MEMORIZARE s. învățare, memorare. (~ unei poezii.)