medelniță

MEDÉLNIȚĂ, medelnițe, s. f. (Înv.) Lighean în care domnul și oaspeții lui își spălau mâinile înainte și după masă. – Cf. sl. mĕdĕnica.

MEDÉLNIȚĂ, medelnițe, s. f. (Înv.) Lighean în care domnul și oaspeții lui își spălau mâinile înainte și după masă. – Cf. sl. mĕdĕnica.

MEDÉLNIȚĂ, medelnițe, s. f. (Ieșit din uz) Vas, lighean de cositor, de aramă, de argint etc. în care domnul și mesenii își spălau mîinile înainte și după masă.

medélniță (înv.) s. f., g.-d. art. medélniței; pl. medélnițe

medélniță s. f., g.-d. art. medélniței; pl. medélnițe

MEDÉLNIȚĂ s. v. lighean.

medélniță (medélnițe), s. f. – Lighean. Sl. mĕdĕnica, din mĕdi „cupru” (Miklosich, Slaw. Elem., 31; Cihac, II, 191), cf. mag. medence „spălătorie”. Sec. XVII, înv. – Der. medelnicer, s. m. (boier de rangul al treilea, numit astfel pentru că la început îi oferea domnului ligheanul de spălat pe mîini înainte de masă; mai tîrziu a devenit o sarcină onorifică, asimilată de Regulametul Organic cu gradul de locotenent); medelnicereasă, s. f. (nevasta medelnicerului); medelnicerie, s. f. (funcția de medelnicer).

MEDÉLNIȚĂ ~e f. înv. Vas în care oaspeții își spălau mâinile înainte și după mesele domnești. /<sl. mĕdĕnica

medélniță f., pl. e (vsl. mĭedĭenica, ban, lighean, d. mĭedĭenŭ, de aramă, mĭedĭ, aramă; rus. mĭednica, ban de aramă, gologan, căldare; ung. medence, melence, lighean. Cp. cu velniță și vîrtelniță). Vechĭ. Lighean.

medelniță s. v. LIGHEAN.