matrimoniu

MATRIMÓNIU, matrimonii, s. n. Căsătorie. – Din lat. matrimonium, it. matrimonio.

MATRIMÓNIU, matrimonii, s. n. (Livr.) Căsătorie. – Din lat. matrimonium, it. matrimonio.

matrimóniu [niu pron. niu] (ma-tri-) s. n., art. matrimóniul; pl. matrimónii, art. matrimóniile (-ni-i-)

matrimóniu s. n. (sil. -tri-) [-niu pron. -niu], art. matrimóniul; pl. matrimónii, art. matrimóniile (sil. -ni-i-)

MATRIMÓNIU s. v. casă, căsătorie, căsnicie, mariaj, menaj.

MATRIMÓNIU s.n. (Liv.) Căsătorie. [Pron. -niu. / < lat. matrimonium].

MATRIMÓNIU s. n. căsătorie. (< lat. matrimonium, it. matrimonio)

MATRIMÓNIU ~i n. livr. Uniune legalizată dintre un bărbat și o femeie; căsătorie; căsnicie. /<lat. matrimonium, it. matrimonio

matrimoniu s. v. CASĂ. CĂSĂTORIE. CĂSNICIE. MARIAJ. MENAJ.