maternitate

MATERNITÁTE, (2) maternități, s. f. 1. Stare, calitate de mamă; instinct matern. ♦ (Concr.) Sarcină (a mamei). 2. Spital care asigură asistența medicală a femeii gravide în perioada sarcinii, a nașterii și a lăuziei. – Din fr. maternité.

MATERNITÁTE, (2) maternități, s. f. 1. Stare, calitate de mamă; instinct matern. ♦ (Concr.) Sarcină (a mamei). 2. Spital care asigură asistența medicală a femeii gravide în perioada sarcinii, a nașterii și a lăuziei. – Din fr. maternité.

MATERNITÁTE, (2) maternități, s. f. 1. Starea, calitatea de mamă; instinct matern. îi sărută obrajii... cu nesațiul maternității ei osîndită să rămînă pentru totdeauna sterilă. C. PETRESCU, Î. II 254. ♦ (Rar) Sarcină. Adu-ți aminte, Alexandre, acum trei ani la Würzburg... femeile purtîndu-și maternitatea ca un trofeu. C. PETRESCU, Î. I 9. 2. Spital pentru îngrijirea femeilor în timpul nașterii. [Statul] organizează maternități, creșe și cămine de copii. CONST. R.P.R. 39.

maternitáte s. f., g.-d. art. maternitắții; (spitale) pl. maternitắți

maternitáte s. f., g.-d. art. maternității; (spitale) pl. maternități

MATERNITÁTE s. (rar) mămie. (~ unei tinere mame.)

MATERNITÁTE s. v. graviditate, sarcină.

MATERNITÁTE s.f. 1. Starea, calitatea de mamă; instinctul de mamă. ♦ (Rar) Sarcină. 2. Spital unde se dau îngrijiri femeilor care nasc. ♦ Încăpere special amenajată (dintr-o fermă etc.) unde urmează să fete animalele. [Cf. fr. maternité].

MATERNITÁTE s. f. 1. starea, calitatea de mamă; instinct matern. ◊ (rar) sarcină. 2. spital unde se dau îngrijiri femeilor care nasc. ◊ adăpost special amenajat (într-o fermă etc.) destinat fătării animalelor. (< fr. maternité)

MATERNITÁTE ~ăți f. 1) Caracter matern. 2) Spital în care sunt îngrijite femeile gravide în perioada sarcinii, a nașterii și a lăuziei. /<fr. maternité

maternitate f. 1. stare, calitate de mamă; 2. moșit.

*maternitáte f. (d. matern). Calitatea de mamă. Spital p. nașterĭ.

MATERNITATE s. (rar) mămie. (~ unei tinere mame.)

maternitate s. v. GRAVIDITATE. SARCINĂ.

MATERNITÁTE (< fr.) s. f. 1. Starea, calitatea de a fi mamă. ♦ (Dr.) Legătură juridică de descendență dintre un copil și mama care l-a născut. M. poate fi stabilită pe cale de recunoaștere (prin declarația la serviciul de stare civilă, prin actu autentic sau prin testament) sau pe cale de acțiune în justiție, atunci când nu s-a întocmit ori nu se poate procura un certificat de naștere, sau când se contestă realitatea acestuia. Recunoașterea care nu corespunde realității poate fi contestată în fața instanțelor de judecată de către orice persoană interesată. Nimeni însă nu poate contesta starea civilă a copilului care are folosința unei stări civile conforme cu certificatul său de naștere. ♦ (Rar) Sarcină. ♦ Instinct matern. 2. Spital pentru îngrijirea femeilor în timpul și după naștere.