mataragiu

MATARAGÍU s. m. (Învechit) Subofițer din suita unui pașă.

mataragíu (înv.) s. m., art. mataragíul; pl. mataragíi, art. mataragíii (-gi-ii)

mataragíu s. m., art. mataragíul; pl. mataragíi, art. mataragíii

mataragíu, mataragíi, s.m. (înv.) purtătorul mataralei; slujbaș la curtea domnească.

mataragíŭ m. (turc. matarağy). Subofițer din alaĭu unuĭ pașă, uneorĭ avînd și rolu de calăŭ. Un fel de medelnicer al domnilor Fanarioțĭ.