masturbație

MASTURBÁȚIE, masturbații, s. f. Masturbare. – Din fr. masturbation.

MASTURBÁȚIE, masturbații, s. f. Masturbare. – Din fr. masturbation.

masturbáție (-ți-e) s. f., art. masturbáția (-ți-a), g.-d. art. masturbáției; pl. masturbáții, art. masturbáțiile (-ți-i-)

masturbáție s. f. (sil. -ți-e), art. masturbáție (sil. -ți-a), g.-d. art. masturbáției; pl. masturbáții, art. masturbáțiile (sil. -ți-i-)

MASTURBÁȚIE s. v. onanie.

MASTURBÁȚIE s. f. provocare a orgasmului prin autoexcitația organelor sexuale; onanie, chiromanie. ◊ ~ psihică = obținerea satisfacției sexuale prin simpla exacerbare imaginativă. (< fr. masturbation, lat. masturbatio)

MASTURBÁȚIE ~i f. Autoexcitare artificială a organelor sexuale pentru obținerea orgasmului; onanie; onanism. /<fr. masturbation

MASTURBAȚIE s. masturbare, onanie, onanism, (înv.) malahie.

MASTURBÁȚIE (< fr., lat.) s. f. Provocarea propriei plăceri sexuale sau a unei alte persoane prin excitarea manuală a organelor sexuale externe. Nu este considerată un fenomen patologic decât dacă, acompaniată de fantasme, este preferată coitului normal. Fenomen tranzitoriu în adolescență, mijloc terapeutic folosit de sexologi în disfuncțiile sexuale. V. onanie.