mascotă

MASCÓTĂ, mascote, s. f. 1. Ființă sau lucru considerate ca purtătoare de noroc; amuletă, talisman. 2. Numele unei prăjituri de ciocolată. – Din fr. mascotte.

MASCÓTĂ, mascote, s. f. 1. Ființă sau lucru considerate ca purtătoare de noroc; amuletă, talisman. 2. Numele unei prăjituri de ciocolată. – Din fr. mascotte.

MASCÓTĂ, mascote, s. f. (Franțuzism) Ființă sau lucru despre care cei superstițioși cred că aduce noroc. V.amuletă.

mascótă s. f., g.-d. art. mascótei; pl. mascóte

mascótă s. f., pl. mascóte

MASCÓTĂ s.f. 1. Ființă sau lucru despre care se crede că ar purta noroc. 2. Prăjitură cu cremă de cacao, glasată cu ciocolată. [< fr. mascotte, cf. prov. mascoto – vrajă].

MASCÓTĂ s. f. I. ființă, lucru despre care se crede că ar purta noroc. II. prăjitură cu cremă de cacao, glasată cu ciocolată. (< fr. mascotte)

MASCÓTĂ ~e f. Ființă sau obiect despre care se crede că posedă puterea magică de a aduce noroc. /<fr. mascotte

MASCÓTĂ, mascote, s.f. Prăjitură umplută cu cremă parfumată cu pralină sau cafea, apoi „mascată” cu aceeași cremă și ornată cu fulgi de migdale caramelizate sau alt barot; din fr. mascotte