marșare
MARȘÁ, marșez, vb. I. Intranz. A cădea de acord, a consimți; a se lăsa antrenat într-o acțiune. ♦ A se lăsa corupt. – Din fr. marcher.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
MARȘÁRE, marșări, s. f. Acțiunea de a marșa. – V. marșa.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
MARȘÁ, marșez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A cădea de acord, a consimți; a se lăsa antrenat într-o acțiune. ♦ A se lăsa corupt. – Din fr. marcher.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
MARȘÁRE, marșări, s. f. (Franțuzism) Acțiunea de a marșa. – V. marșa.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
*marșá (a ~) vb., ind. prez. 3 marșeáză
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
marșá vb., ind. prez. 1 sg. marșéz, 3 sg. și pl. marșeáză
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
marșáre s. f., g.-d. art. marșării
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
MARȘÁ vb. intr. (fam.) a accepta, a fi de acord. ◊ a se lăsa corupt. (< fr. marcher)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
marșá vb. I (franțuzism; lb. cultă colocv.) A fi de acord ◊ „Teleobservatorul, ca și telespectatorul, poate să creadă sau să nu creadă în buna-credință a celor doi soți «care nu s-au lăsat niciodată examinați de o comisie științifică», poate să «marșeze» sau să nu marșeze.” Cont. 3 XI 78 p. 8 (din fr. marcher)