mangosit

MANGOSÍT, -Ă, mangosiți, -te, adj., s. m. și f. (Reg.) (Om) nătărău, tont, care nu este bun de nimic. – Et. nec.

MANGOSÍT, -Ă, mangosiți, -te, adj., s. m. și f. (Reg. și fam.) (Om) nătărău, tont, care nu este bun de nimic. – Et. nec.

MANGOSÍT, -Ă, mangosiți, -te, s. m. și f. (Regional, familiar) Persoană netrebnică, neîndemînatică; nătărău. Na! zise el, mai dîndu-i o tiflă; păcătoasa și mangosito! HOGAȘ, M. N. 145. Ticălosul și mangositul! Încă se rînjea la mine cîteodată. CREANGĂ, P. 28. Vai... mangosiților, c-o să-mi faceți zile fripte! ALECSANDRI, T. I 110.

mangosít (reg.) adj. m., s. m., pl. mangosíți; adj. f., s. f. mangosítă, pl. mangosíte

mangosít s. m., adj. m., pl. mangosíți; f. sg. mangosítă, pl. mangosíte

MANGOSÍT adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

MANGOSÍT ~tă (~ți, ~te) m. și f. reg., fam. Om de nimic. /Orig. nec.

mangosit a. ticălos, netrebnic (de ființe sau de lucruri): mangosiții noștri de bărbați NEGR. [Cf. slovean MANGOVATI, a fi leneș].

mangosít, -ă adj. (cp. cu ngr. manga, copil ulițarnic; mangévo, umblu haĭmana). Fam. Păcătos, ticălos: măĭ mangositule! V. farfasit.

mangosit adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.