malițiozitate

MALIȚIOZITÁTE, malițiozități, s. f. (Livr.) Maliție. [Pr.: -ti-o-] – Malițios + suf. -itate. Cf. it. maliziositá.

MALIȚIOZITÁTE, malițiozități, s. f. (Livr.) Maliție. [Pr.: -ti-o-] – Malițios + suf. -itate. Cf. it. maliziositá.

MALIȚIOZITÁTE, malițiozități, s. f. (Livresc) Maliție, răutate. Și acuma încă cîte un scriitor național, cu o malițiozitate și mirare pe care o dau totdeauna lucrurile nepricepute, neștiute, repetă:critica științifică, auzi! GHEREA, ST. CR. III 144. Atins pînă-n suflet de malițiozitatea confraților, li se pune în cale. CARAGIALE, M. 70. – Pronunțat: -ți-o-.

malițiozitáte (livr.) (-ți-o-) s. f., g.-d. art. malițiozitắții; (fapte) pl. malițiozitắți

malițiozitáte s. f. (sil. -ți-o-), g.-d. art. malițiozității; (fapte) pl. malițiozități

MALIȚIOZITÁTE s. v. răutate.

MALIȚIOZITÁTE s.f. (Liv.) Maliție, înțepătură, răutate. [Pron. -ți-o-. / cf. lat. malitiositas, it. maliziosità].

MALIȚIOZITÁTE s. f. însușirea de a fi malițios; înțepătură, răutate; maliție. (< it. maliziosità)

malițiozitate f. caracterul celui malițios.

*malițiozitáte f. (lat. malitiósitas, -átis). Caracteru de a fi malițios.

malițiozitate s. v. RĂUTATE.