majolică

MAJOLÍCĂ s. f. Faianță italiană caracterizată prin smalțul metalic; p. gener. faianță. ♦ Obiect fabricat din această faianță. – Din fr. majolique, maïolique.

MAJOLÍCĂ s. f. Specie de faianță italiană caracterizată prin smalțul metalic; p. gener. faianță. ♦ Obiect fabricat din această faianță. – Din fr. majolique, maïolique.

MAJOLÍCĂ s. f. Faianță. Un dormitor mare, cu odaia de baie in majolică. CAMIL PETRESCU, U. N. 43. ◊ Obiect de faianță, fabricat în Italia în epoca Renașterii. – Variantă: maiolícă s. f.

MAJOLÍCĂ s. f. Faianță. ♦ Obiect de faianță fabricat în Italia în epoca Renașterii. – It. maiolica.

majolícă s. f., g.-d. art. majolícii

majolícă s. f., g.-d. art. majolícii

MAJOLÍCĂ s. v. faianță.

MAJOLÍCĂ s.f. Faianță. ♦ Obiect de faianță din epoca Renașterii italiene. [Var. maiolică s.f. / < fr. majolique, maiolique, cf. it. majolica < Majorca, insulă în Baleare].

MAJOLÍCĂ s. f. 1. faianță (italiană). 2. obiect de majolică (1). (< fr. majolique)

MAJOLÍCĂ f. 1) pop. Produs ceramic poros, smălțuit, din care sunt confecționate obiecte de uz casnic; faianță. 2) Obiect confecționat din acest produs. 3) Faianță italiană din timpul Renașterii, cu smalț metalic. /< fr. majolique

majolică f. veche faianță italiană: lampă de majolică.

*maĭólică f., pl. ĭ (it. maiolica, d. insula Maiolica, Maiorica, Maĭorca [Baleare], de unde se zice că lucrătoriĭ Arabĭ saŭ Spaniolĭ aŭ introdus în Italia acest fel de olărie). Faĭanță comună italiană, și maĭ ales cea din timpu Renașteriĭ. – Maĭ des, dar nu maĭ bine, majolică (fr. majolique și maïolique).

*majolícă, V. maĭolică.

majolică s. v. FAIANȚĂ.