maimuțărire

MAIMUȚĂRÍ, maimuțăresc, vb. IV. 1. Tranz. A imita pe cineva (pentru a-l lua în râs); a maimuți. 2. Refl. A folosi gesturi sau vorbe afectate, a se strâmba, a se schimonosi; a se fandosi. – Maimuță + suf. -ări.

MAIMUȚĂRÍRE, maimuțăriri, s. f. Faptul de a (se) maimuțări și rezultatul ei. – V. maimuțări.

MAIMUȚĂRÍ, maimuțăresc, vb. IV. 1. Tranz. A imita pe cineva (pentru a-l lua în râs); a maimuți. 2. Refl. A folosi gesturi sau vorbe afectate, a se strâmba, a se schimonosi; a se fandosi. – Maimuță + suf. -ări.

MAIMUȚĂRÍRE, maimuțăriri, s. f. Acțiunea de a (se) maimuțări și rezultatul ei. – V. Maimuțări.

MAIMUȚĂRÍ, maimuțăresc, vb. IV. Tranz. A imita pe cineva urmărind efecte comice; a lua în rîs pe cineva imitîndu-i vorbele, gesturile etc. Făcea pozne și la bucătărie cînd se întîmpla să lipsească bucătăreasa, maimuțărindu-i pe clienți, pe cliente. PAS, Z. II 65.

maimuțărí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. maimuțărésc, imperf. 3 sg. maimuțăreá; conj. prez. 3 să maimuțăreáscă

maimuțăríre s. f., g.-d. art. maimuțărírii; pl. maimuțăríri

maimuțărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. maimuțărésc, imperf. 3 sg. maimuțăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. maimuțăreáscă

maimuțăríre s. f., g.-d. art. maimuțărírii; pl. maimuțăríri

MAIMUȚĂRÍ vb. 1. a se poci, a se schimonosi, a se strâmba, (rar) a se maimuți, (pop. și fam.) a se scălâmbăia, (reg.) a se zgâmboi. (Nu te mai ~ atâta!) 2. (rar) a maimuți. (A ~ pe cineva.) 3. a se afecta, a se fandosi, a se prosti, a se sclifosi, (pop. și fam.) a se scălâmbăia, (pop.) a se fasoli, a se izmeni, (înv. și reg.) a se sfandosi, (reg.) a se mandosi, a se marghioli, a se schimonosi, (înv.) a se marafetui. (Se ~ în comportare.)

A MAIMUȚĂRÍ ~ésc tranz. (persoane și manifestări ale acestora) A imita în scop de batjocură. /maimuță + suf. ~ări

A SE MAIMUȚĂRÍ mă ~ésc intranz. fam. A-și urâți în mod voit expresia feței; a face grimase. /maimuță + suf. ~ări

maimuțărì v. a căuta să imite (cum fac maimuțele).

maĭmuțésc și (maĭ des) maĭmuțărésc v. tr. (d. maĭmuță). Imitez ridicul ceĭa ce face altu: nu maĭmuțărițĭ moda! V. refl. Mă port ca o maĭmuță. – În Mold. momi- și monițăresc; în Trans. (Vechĭ) măĭmuĭesc.

MAIMUȚĂRI vb. 1. a se poci, a se schimonosi, a se strîmba, (rar) a se maimuți, (pop. și fam.) a se scălîmbăia, (reg.) a se zgîmboi. (Nu te mai ~ atîta!) 2. (rar) a maimuți. (A ~ pe cineva.) 3. a se afecta, a se fandosi, a se prosti, a se sclifosi, (pop. și fam.) a se scălîmbăia, (pop.) a se fasoli, a se izmeni, (înv. și reg.) a se sfandosi, (reg.) a se mandosi, a se marghioli, a se schimonosi, (înv.) a se marafetui. (Se ~ în comportare.)