maică

MÁICĂ, maici, s. f. I. 1. (Pop.) Mamă. ◊ Maica Domnului (sau Precista) = mama lui Isus Hristos. ♦ Termen de politețe folosit pentru a vorbi cu (sau despre) o femeie (mai) în vârstă; termen afectiv cu care o femeie se adresează copiilor ei sau unei persoane mai tinere. 2. Călugăriță; termen cu care cineva se adresează unei călugărițe. II. Fig. (Pop.) Izvor, cauză, origine. – Din bg., sb. majka.

MÁICĂ, maici, s. f. I. 1. (Pop.) Mamă. ♦ Termen de politețe folosit pentru a vorbi cu (sau despre) o femeie (mai) în vârstă; termen afectiv cu care o femeie se adresează copiilor ei sau unei persoane mai tinere. 2. Călugăriță; termen cu care cineva se adresează unei călugărițe. II. Fig. (Pop.) Izvor, cauză, origine. – Din bg., scr. majka.

MÁICĂ, maici, s. f. 1. (Adesea urmat de un adjectiv posesiv) Mamă. S-a certat rău cu maică-sa, care n-a vrut să-l lase să mai iasă din casă. REBREANU, R. II 219. Feciorul nu ieși din hotărîrea maică-sa. CREANGĂ, P. 4. Glasul maicei mele... Veni să mă dizmierde. ALECSANDRI, P. I 128. ◊ Expr. (Familiar) De cînd maica m-a făcut = de cînd exist, de cînd știu, în toată viața, niciodată. ◊ Fig. Maica Roma cea bătrînă Mi-a pus arma asta-n mînă. ALECSANDRI, P. II 12. ◊ (Termen de alintare întrebuințat adesea la vocativ) Mulțumesc, maică, să trăiești. GANE, Z. R. 165. Radule, voinicul maichii, Taci, maică, nu te-ntrista. ODOBESCU, S. II 431. Catincuțo, maică, tu... ești mai micuță. GORJAN, H. IV 170. ♦ Formulă cu care cineva se adresează unei femei mai în vîrstă. Uite, maică Ioană, că al mare nu lasă-n pace pe cocoș! REBREANU, R. I 151. ♦ Maica Domnului (sau Precista) = mama lui Iisus Hristos; fecioara Maria. Maica Domnului să-și facă milă de fata mea! NEGRUZZI, S. I 27. 2. Călugăriță; termen cu care se adreseasă cineva unei călugărițe. Mănăstire de maici. – PI. și: (rar) maice (GALACTION, O. I 204, CREANGĂ, P. 110).

Adormírea Máicii Dómnului (sărbătoare) s. propriu f., g.-d. art. Adormírii Máicii Dómnului

Máica Dómnului s. propriu f., g.-d. Máicii Dómnului

!máică¹ (călugăriță) s. f., g.-d. art. máicii; pl. maici

!máică² (mamă) (înv., reg.) s. f., g.-d. art. máicei / máicii / máichii; pl. máice / maici

máică-mea (-ta, -sa) (fam.) s. f. + adj. pr., g.-d. máică-mii (-tii, -sii)

!mấna-Máicii-Dómnului (plantă) s. f., g.-d. art. mấinii-Máicii-Dómnului

!pálma-Máicii-Dómnului (plantă) s. f. art., g.-d. art. pálmei-Máicii-Dómnului

!pắrul-Máicii-Dómnului (plantă) s. m. art.

!poála-Máicii-Dómnului (plantă) s. f. art., g.-d. art. poálei-Máicii-Dómnului

Máica Dómnului s. pr. f., g.-d. art. Máicii Dómnului

máica-mea (-ta, -sa) s. f. + adj., g.-d. maică-mii (-tii, -sii)

máică s. f., g.-d. art. máicii

mâna-Máicii-Dómnului (bot.) s. f.

pálma-Máicii-Dómnului (bot.) s. f.

părul-Máicii-Dómnului (bot.) s. m.

poála-Máicii-Dómnului s. f.

DORUL-MAICEI-PRÉCESTE s. v. strașnic.

IZMA-MAICII-PRÉCISTE s. v. calomfir.

LINGURA-MAICII-PRÉCESTE s. v. lingurea.

MÁICĂ s. (BIS.) 1. Maica Domnului = madona (art.), născătoarea (art.), preacurata (art.), preanevinovata (art.), preasfânta (art.), precista (art.), Fecioara Maria, Sfânta Fecioară, (înv.) bogorodnița (art.), preacinstita (art.). 2. v. călugăriță.

MÁICĂ s. v. bunică, mamă, mamă-mare.

MĂTURA-MAICII-PRÉCESTA s. v. năfurică.

MÂNA-MAICII-DÓMNULUI s. v. palma-maicii-domnului, palma-pământului.

PĂRUL-MAICII-DÓMNULUI s. v. părul-fetei, strașnic.

PĂRUL-MAICII-PRÉCISTE s. v. părul-maicii-domnului.

POALA-MAICII-PRÉCISTA s. v. mireasă.

máică (-ci), s. f. – 1. Mamă. – 2. Maica Domnului „Fecioara Maria”. – 2. Titlu dat călugărițelor. – Mr., megl. maică. Bg. majika, sb., cr. màika (Cihac, II, 103; Berneker, II, 8; Tiktin).

MÁICĂ ~ci f. 1) (folosit și ca termen de adresare) Femeie privită în raport cu copiii săi; mamă. ◊ De când ~ca m-a făcut de când sunt pe lume. 2) Femeie care face parte din tagma monahală; călugăriță. 3) (folosit și ca adresare respectuoasă) Femeie în vârstă; mamă. [G.-D. maicii] /<bulg., sb. majka

maică f. 1. formă mângâietoare pentru mamă; 2. Maica Domnului, Maica Precista, Sfânta Fecioară; 3. călugăriță (ca titlu onorific): mănăstire de maici. [Șerb. MAĬKA, mamă].

mâna-Maicii-Domnului f. curioasă plantă exotică, crește prin pustiile nisipoase ale Siriei și Arabiei, de unde o aduc la noi călugării: după căderea frunzelor, ramurile-i se încovoaie formând un ghem, iar pusă în apă, ele își reiau forma primitivă (Anastatica hierochuntica).

máĭcă f., pl. ĭ (bg. maĭka, sîrb. majka și maja, d. vsl. mati, mamă. V. matcă). Mamă (Rar). Titlu onorific dat uneĭ călugărițe: maĭca Eŭdoxia. Maĭca Domnuluĭ, mama luĭ Hristos. Interj. Maĭcă! maĭcă! Da nebun eștĭ! – Și muĭcă.

máică-mea (-ta, -sa) s. f., g.-d. maică-mii (-tii, -sii)

brîul Maicii-Domnului s. v. CURCUBEU.

cămașa-Maicii-Domnului s. v. ROCHIȚA-RÎNDUNELEI. ROCHIȚA-RÎNDUNICII. VOLBURĂ.

dorul-Maicei-Preceste s. v. STRAȘNIC.

izma-Maicii-Preciste s. v. CALOMFIR.

lingura-Maicii-Preceste s. v. LINGUREA.

maică s. v. BUNICĂ. MAMĂ. MAMĂ MARE.

MAICĂ s. (BIS.) 1. Maica Domnului = madona (art.), născătoarea (art.), preacurata (art.), preanevinovata (art.), preasfînta (art.), precista (art.), Fecioara Maria, Sfînta Fecioară, (înv.) bogorodnița (art.), preacinstita (art.). 2. călugăriță, monahă, monahie, mireasa Domnului, mireasa lui Dumnezeu.

mătura-Maicii-Precesta s. v. NĂFURICĂ.

mâna-Maicii-Domnului s. v. PALMA-MAICII-DOMNULUI. PALMA-PĂMÎNTULUI.

părul-Maicii-Domnului s. v. PĂRUL-FETEI. STRAȘNIC.

părul-Maicii-Preciste s. v. PĂRUL-MAICII-DOMNULUI.

poala-Maicii-Domnului s. v. LEMNUL-MAICII-DOMNULUI. ROCHIȚA-RÎNDUNELEI. ROCHIȚA-RÎNDUNICII. VOLBURĂ.

poala-Maicii-Precista s. v. MIREASĂ.

MARIA (NĂSCĂTOAREA DE DUMNEZEU, FECIOARA MARIA, SFÂNTA FECIOARĂ, MAICA DOMNULUI, MADONNA) (reprezintă forma gr.-lat. a ebr. Miriam „doamna/stăpâna”), mama lui Iisus Hristos, născut prin puterea Duhului Sfânt. Fiica lui Ioachim și a Anei, originară din Galileea, care nu au avut copii până la o vârstă înaintată. Rudă cu Elisabeta, mama lui Ioan Botezătorul. La vârsta de 3 ani, a fost adusă la Templu și lăsată aici până la vârsta de 12 ani, când a fost logodită cu mai vârstnicul Iosif, care i-a respectat legământul de a rămâne veșnic fecioară. Primește apoi de la arhanghelul Gavriil vestea că va naște un fiu, „Fiul Celui Preaînalt”, care va primi tronul lui David. Potrivit tradiției, ca urmare a ordinului împăratului roman August de a se efectua numărătoarea populației, se reîntoarce în Bethlehem, cetatea ei de baștină. Aici îl va naște pe Iisus (Mesia). Datorită poruncii lui Irod (care se temea că-și va pierde tronul la nașterea lui Mesia) de a fi uciși toți pruncii mai mici de doi ani, M. și Iosif, împreună cu pruncul lor, s-au refugiat în Egipt, de unde au revenit, după trei ani, în Nazaret, unde Iisus a trăit până la vârsta de 30 ani, când și-a început misiunea de mântuire. După cum cereau legile religioase evreiești, când Iisus a împlinit 12 ani, M. și Iosif l-au prezentat la Templul din Ierusalim, unde Simeon le-a proorocit că fiul lor este Mântuitorul. M. a fost adeseori alături de fiul ei (la nunta din Cana, pe Golgota, unde, împreună cu alte femei și cu ucenicii, s-a aflat sub Crucea Răstignirii, când Iisus a încredințat-o discipolului său, Ioan, spre a-i purta de grijă). Potrivit „Noului Testament”, după Răstignirea și Învierea lui Iisus, M. a mai trăit 11 ani, alături de grupul apostolilor din Ierusalim, fiind, probabil, martora Pogorârii Duhului Sfânt. Conciliul de la Efes (431) i-a conferit M. calitatea de „Maică a Domnului”, atribuindu-i o contribuție proprie la lucrarea dumnezeiască a mântuirii. De atunci, dar mai ales în sec. 17-19, sărbătorile în onoarea ei se înmulțesc, religia catolică dezvoltând în teologie ideea Imaculatei Concepțiuni, care, în 1854, a fost adoptată ca dogmă prin bula papală Ineffabilis Deus (dată de Pius IX). Conciliul Vatican II (1862-1865) îi conferă titlul de „Mamă a Bisericii”. Biserica ortodoxă o prăznuiește în patru zile din an: Nașterea Maicii Domnului (8 sept.), Întrarea în Biserică a Maicii Domnului (21 nov.), Buna Vestire (25 mart.) și Adormirea Maicii Domnului (15 aug.).

máică, maici s. f. 1. Mamă. ♦ Termen afectiv cu care cineva se adresează copiilor sau unei persoane mai tinere. ◊ Maica Domnului = Fecioara Maria, Născătoare de Dumnezeu. ♦ Adormirea Maicii Domnului v. adormire. ♦ Maica Domnului „Îndurătoarea” = denumire dată reprezentării Mariei cu pruncul în cadrul unei compoziții de tandră îmbrățișare, cu două variante: Eleusa, în care figurile au o expresie gravă chiar tristă, și Glikofilusa, în care expresia figurilor este vioaie surâzătoare (de ex. la bis. din Strei, sec. 14; Remetea-Bihor, sec. 15; Neamț, Sf. Gheorghe-Suceavam Moldovița, Humor, sec. 15-16; Bistrița-Neamț, sec. 17 etc.). 2. Călugăriță; termen cu care cineva se adresează unei călugărițe. 3. Fig. Origine, cauză, izvor. – Din bg., scr. majka.

a da la Maica Precista expr. (intl.) a trimite la închisoare.

mănăstire de maici expr. (adol., glum.) liceu pedagogic.