magnific

MAGNÍFIC, -Ă, magnifici, -ce, adj. (Livr.) Măreț, grandios, superb, minunat; de un fast ieșit din comun. ♦ (Cu valoare de superlativ) Foarte frumos, strălucit, desăvârșit. – Din fr. magnifique.

MAGNÍFIC, -Ă, magnifici, -ce, adj. (Livr.) Măreț, grandios, superb, minunat; de un fast ieșit din comun. ♦ (Cu valoare de superlativ) Foarte frumos, strălucit, desăvârșit. – Din fr. magnifique.

MAGNÍFIC, -Ă, magnifici, -e, adj. (Livresc) Măreț, grandios, splendid. Un clopot magnific de cleștar. CAMIL, PETRESCU, v. 26. Ceea ce se exprimă, ceea ce s-a dezvelit în aceste magnifice versuri... e cerința intimă a naturii poetului, cerința de dreptate, de bunătate. GHEREA, ST. CR. I 215.

magnífic adj. m., pl. magnífici; f. magnífică, pl. magnífice

magnífic adj. m., pl. magnífici; f. sg. magnífică, pl. magnífice

MAGNÍFIC adj. v. bogat, falnic, fastuos, grandios, impozant, impresionant, impunător, luxos, maiestos, mare, măreț, minunat, pompos, semeț, somptuos, splendid, strălucit, strălucitor.

MAGNÍFIC, -Ă adj. (Liv.) Măreț, grandios, minunat. [Cf. fr. magnifique, lat. magnificus].

MAGNÍFIC, -Ă adj. măreț, grandios. ◊ foarte frumos; superb, minunat. (< fr. magnifique, lat. magnificus)

MAGNÍFIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care impresionează prin perfecțiunea calităților; cu calități perfecte; splendid; superb. 2) (cu valoare de superlativ) Care se impune prin calități extraordinare; foarte frumos. /<fr. magnifique

magnific a. măreț.

*magnífic, -ă adj. (lat. magnificus, d. magnus, mare, și fácere, a face). Măreț, strălucit: templu, palat magnific, (fig.) orator, discurs magnific. Glorios: titlu magnific. Adv. În mod magnific.

magnific adj. v. BOGAT. FALNIC. FASTUOS. GRANDIOS. IMPOZANT. IMPRESIONANT. IMPUNĂTOR. LUXOS. MAIESTOS. MARE. MĂREȚ. MINUNAT. POMPOS. SEMEȚ. SOMPTUOS. SPLENDID. STRĂLUCIT. STRĂLUCITOR.

LAURENȚIU MAGNIFICUL v. Medici.