maculă
MACULÁ, maculez, vb. I. Tranz. (Livr.) A păta, a murdări, a mânji. – Din lat. maculare, fr. maculer.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
MACULÁ, maculez, vb. I. Tranz. (Livr.) A păta, a murdări, a mânji. – Din lat. maculare, fr. maculer.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
MÁCULĂ, macule, s. f. (Livresc) Pată. Între unul și altul este diversitate d-opiniune asupra mijloacelor fără a se atribui veriunuia din ei macula de nesinceritate. GHICA, A. 765.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
maculá (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 maculeáză
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
máculă (înv.) s. f., g.-d. art. máculei; pl. mácule
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
maculá vb., ind. prez. 1 sg. maculéz, 3 sg. și pl. maculeáză
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
máculă s. f., g.-d. art. máculei; pl. mácule
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
MACULÁ vb. v. jegoși, mânji, murdări, păta.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
MACULA LUTÉA s. (ANAT.) pată galbenă.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
MÁCULĂ s. v. pată.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
MACULÁ vb. I. tr. 1. (Liv.) A păta. 2. A strica o coală de tipar îmbâcsind-o cu prea multă cerneală. [Cf. fr. maculer, lat. maculare].
MÁCULĂ s.f. (Liv.) Pată ♦ Modificare de culoare a pielii, datorită unei reacții inflamatoare. ♦ Porțiune a unui organ vegetal diferit colorată de fondul general. [Cf. lat. macula, fr. macule].
MACULÁ vb. tr. 1. a păta, a mânji, a murdări. 2. a strica o coală de tipar îmbâcsind-o cu prea multă cerneală. (< fr. maculer, lat. maculare)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
MÁCULĂ s. f. 1. pată. 2. modificare de culoare a pielii datorită unei reacții inflamatoare. ◊ pată pe un organ vegetal. 3. depresiune a retinei, la polul posterior al globului ocular, unde acuitatea vizuală este maximă; pată galbenă. (< fr. macule, lat. macula)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
maculá (maculéz, maculát), vb. – A păta, a murdări. Fr. maculer. – Der. maculatură, s. f., din fr. maculature; maculator, s. n. (caiet de notițe).
- sursa: DER 1958-1966
- permalink
A MACULÁ ~éz tranz. rar A acoperi cu pete (total sau parțial); a umple de murdărie; a păta. /<lat. maculare, fr. maculer
- sursa: NODEX 2002
- permalink
macula vb. v. JEGOȘI. MÎNJI. MURDĂRI. PĂTA.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
MACULA LUTEA s. (ANAT.) pată galbenă.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
maculă s. v. PATĂ.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
MACULA LUTEA (expr. lat. „pată galbenă”) subst. (ANAT.) Mică suprafață ovală situată pe retină, de partea temporală a nervului optic. Centrul ei nu conține vase sangvine, fiind format numai din celule retiniere, aproape exclusiv celulele cu conuri, la acest nivel impresiile retiniere vizuale având maximum de precizie și claritate. Prezintă o colorație gălbuie dată de un pigment galben.
- sursa: DE 1993-2009
- permalink