machetă

MACHETÁ, machetez, vb. I. Tranz. A concepe și executa macheta unui obiect, a unui proiect etc. – Din machetă.

MACHÉTĂ, machete, s. f. Reproducere, de obicei la scară redusă, a unei lucrări de urbanistică, a unei piese tehnice, a unei opere de artă etc. ♦ Text integral sau fragmentar al unei opere (științifice), destinat discuției înainte de publicare. – Din fr. maquette.

MACHETÁ, machetez, vb. I. Tranz. A concepe și executa macheta unui obiect, a unui proiect etc. – Din machetă.

MACHÉTĂ, machete, s. f. Reproducere, de obicei la scară redusă, a unei lucrări de urbanistică, a unei piese tehnice, a unei opere de artă etc. ♦ Text integral sau fragmentar al unei opere (științifice), destinat discuției înainte de publicare. – Din fr. maquette.

MACHÉTĂ, machete, s. f. 1. Reproducere plastică, de obicei la scară redusă, a unei lucrări artistice (sculptură, monument, decoruri etc.) sau a unei construcții (clădiri, mașini etc.), pentru a servi ca model în vederea executării definitive a lucrării respective, ca obiect de studiu, ca piesă pentru încercări, ca piesă de muzeu etc. În antreul camerii lui Lenin se vede o machetă în care sînt arătați membrii ședinței din 10 octombrie. SAHIA, U.R.S.S. 37. 2. Tipăritură sau fragment dintr-o tipăritură, prezentată într-un număr mic de exemplare, înainte de publicare.

*machetá (a ~) vb., ind. prez. 3 macheteáză

machétă s. f., g.-d. art. machétei; pl. machéte

machetá vb., ind. prez. 1 sg. machetéz, 3 sg. și pl. macheteáză

machétă s. f., pl. machéte

MACHÉTĂ s. (înv.) izvod, pildă. (a unui monument.)

MACHETÁ vb. I. tr. A concepe și executa o machetă. [Cf. it. macchettare].

MACHÉTĂ s.f. 1. Reproducere plastică la scară redusă a unei lucrări de sculptură, de pictură, de arhitectură, a unui decor de teatru etc. 2. Publicare (fragmentară) premergătoare tipăririi definitive a unei lucrări. [< fr. maquette, cf. it. macchietta].

MACHETÁ vb. tr. a realiza o machetă. (< it. macchettare)

MACHÉTĂ s. f. 1. reproducere plastică la scară redusă a unei lucrări de sculptură, pictură, arhitectură, a unui decor de teatru etc. 2. publicare (fragmentară) premergătoare tipăririi definitive a unei lucrări. (< fr. maquette)

machétă (machéte), s. f. – Model, tipar. Fr. maquette.

A MACHETÁ ~éz tranz. (machete) A concepe și a executa. /Din machetă

MACHÉTĂ ~e f. 1) Model redus, care respectă fidel proporția dimensiunilor și aspectul exterior (al unui decor, construcții, aparat sau opere de artă). 2) Text imprimat integral sau fragmentar al unei lucrări, care premerge tipărirea definitivă. /<fr. maquette

machetă f. model în mic al unei statui sau sculpturi (= fr. maquette).

*machétă f., pl. e (fr. maquette, d. it. macchietta, dim. d. mácchia, lat. mácula „pată”, care corespunde cu fr. maille. V. maculatură). Prima schiță micșorată a uneĭ opere de sculptură. Schița uneĭ picturĭ decorative. Micĭ figurĭ care servesc pictorilor să studieze atitudinile. Model micșorat al uneĭ decorațiunĭ teatrale.

MACHETĂ s. (înv.) izvod, pildă. (~ a unui monument.)

hártă-machétă s. f. Machetă cu rol de hartă ◊ „Pe mesele lungi ale centrului de coordonare și calcul, sub cristale, erau expuse numeroase hărți [...] alături se afla o hartă-machetă indicând amplasarea numeroaselor stațiuni care urmăresc zborul navei Vostok 2. La centru s-au aflat hărți-scheme cu traseele de mișcare și locurile de staționare a acestor nave (= de măsurători)” R.l. 18 VIII 61 p. 4 (din hartă + machetă; Fl. Dimitrescu în LR 2/62 p. 138)

MACHETA AVIONULUI trenajor destinat simulării părăsirii aeronavei de către parașutiști. Macheta avionului este realizată, de obicei, din fuzelajul unui avion reformat, suspendat pe stâlpi, la înălțimea de 1-1,5 m (suprafața de aterizare fiind asigurată de o groapă umplută cu nisip).

MACHETA ZBURĂTOARE aeromodel, copie a unei aeronave, capabil să evolueze în aer.