macagiu

MACAGÍU, macagii, s. m. (Ieșit din uz) Muncitor (în special de la căile ferate) care se ocupă cu manevrarea și întreținerea macazurilor; acar. – Macaz + suf. -giu.

MACAGÍU, macagii, s. m. Muncitor (în special de la căile ferate) care se ocupă cu manevrarea și întreținerea macazurilor; acar. – Macaz + suf. -giu.

MACAGÍU, macagii, s. m. Muncitor însărcinat cu manevrarea macazurilor; acar. Ruțu a intrat macagiu la drumul de fier. STANCU, D. 206. Macagiul... stă drept, cu mîna gata pe cureaua clopotului. CARAGIALE, M. 292.

macagíu (înv.) s. m., art. macagíul; pl. macagíi, art. macagíii (-gi-ii)

macagíu s. m., art. macagíul; pl. macagíi, art. macagíii

MACAGÍU s. acar. (~ la căile ferate.)

MACAGÍU ~i m. Muncitor la calea ferată care manipulează acele de macaz; acar. /macaz + suf. ~giu

acar m. 1. fabricant de ace; 2. la drumul de fier (sau macagiu), cel ce face să treacă un tren depe o linie pe alta; 3. Tr. unealtă de susținut conciul țărancelor. [Lat. AC(U)ARIUS].

macagiù m. acar (la căile ferate). [Turc. MAKASDJI; v. macaz].

macagíŭ m. (din turc. makasğy. V. macaz). Cel ce stă la macazu căilor ferate și îndreaptă trenurile pe linia cuvenită (acar).

MACAGIU s. acar. (~ la căile ferate.)