maca

MACÁ s. f. (Înv.) Numele unui joc de cărți; bacara. – Din fr., it. macao.

MACÁ s. f. Numele unui joc de cărți, bacara. – Din fr., it. macao.

MÁCA interj. v. mac¹.

MÎ́CĂ s. f. (Regional) Nume dezmierdător dat mamei, mătușii, nașei etc. Mîco, fie ce-ar fi, nu vrau să mă fac fugar, zise el cătră mă-sa. CONTEMPORANUL, III 775.

MÂCĂ s. f. (Reg.) Nume dezmierdător dat mamei, mătușii, nașei etc. – Din mă[mu]că.

macá (înv.) s. f., art. macáua, g.-d. art. macálei

macá s. f., art. macáua, g.-d. art. macálei

MACÁ s. bacara, banc. (~ este numele unui joc de cărți.)

MÁCĂ s. v. bâtă, ciomag, măciucă.

MACÁ s.f. Bacara. [< fr., it. macao].

MACÁ s. f. bacara². (< fr., it. macao)

macá (-ále), s. f. – Joc de cărți. Fr. macao, de la numele Macao.

MACÁ f. Nume dat unui joc de cărți; bacara; banc. /<fr., it. macao

macà f. jocul numit bacara. [Macao, numele coloniei portugeze în China, de unde jocul fu introdus în Europa].

*macá f. (după numele orașuluĭ Macao [pg. Macau], o colonie portugheză din China). Bacara, un joc de cărțĭ.

mî́că, V. moacă 2.

2) moácă f., pl. e (d. moacă 1. Cp. cu măcăŭ și țoapă 2). Munt. Mold. Bîtă. Lovitură de bîtă. – Și mîcă (Suc.). V. ghĭoagă și țoapă.

MACA s. bacara, banc. (~ este numele unui joc de cărți.)

macă s. v. BÎTĂ. CIOMAG. MĂCIUCĂ.

Maca, -vei v. Macov ei I 1, 2.

Măcă, -ești, -eț, -n v. Macovei I 3 – 5.