mâzgălitură

MÂZGĂLITÚRĂ, mâzgălituri, s. f. Faptul de a mâzgăli; (concr.) scriere, pictură sau desen executate neîndemânatic și murdar; fig. operă literară sau plastică fără valoare; mâzgăleală. [Var.: zmângălitúră s. f.] – Mâzgăli + suf. -tură.

ZMÂNGĂLITÚRĂ s. f. v. mâzgălitură.

MÂZGĂLITÚRĂ, mâzgălituri, s. f. Faptul de a mâzgăli; (concr.) scriere, pictură sau desen executate neîndemânatic și murdar; fig. operă literară sau plastică fără valoare; mâzgăleală. [Var.: zmângălitúră s. f.] – Mâzgăli + suf. -tură.

ZMÂNGĂLITÚRĂ s. f. v. mâzgălitură.

MÎZGĂLITÚRĂ, mîzgălituri, s. f. Scriere, pictură «au desen neîndemînatic și murdar. Are niște creioane colorate, de ceară, bune pentru mîzgăliturile lui. C. PETRESCU, R. DR. 71. ♦ Fig. Operă literară sau plastică fără valoare, compusă fără talent.

mâzgălitúră s. f., g.-d. art. mâzgălitúrii; pl. mâzgălitúri

mâzgălitúră s. f., g.-d. art. mâzgălitúrii, pl. mâzgălitúri

MÂZGĂLITÚRĂ s. mâzgăleală. (Desenul era o simplă ~.)

MÂZGĂLITÚRĂ ~i f. 1) v. A MÂZGĂLI. 2) Loc mâzgălit, murdar (în caiet, pe o carte etc.). 3) fig. Lucrare de artă sau scriere lipsită de orice valoare. /a mâzgăli + suf. ~tură

măzgălitură f. lucrarea și efectul măzgălirii.

mîzgălitúră f., pl. ĭ. Efectu mîzgăliriĭ, pată pe cărțĭ, pe caĭete: copiiĭ fac mîzgăliturĭ pe cărțĭ.

MÎZGĂLITURĂ s. mîzgăleală. (Desenul era o simplă ~.)