lăuruscă

LAURÚȘCĂ s. f. v. lăuruscă.

LĂURÚSCĂ, lăuruște, s. f. (Reg.) Viță sălbatică al cărei fruct este un ciorchine cu boabe mici, negre (Vitis silvestris). [Pr.: lă-u-. – Var.: laurúșcă, răurúscă, rourúscă s. f.] – Lat. labrusca.[1]

RĂURÚSCĂ s. f. v. lăuruscă.

ROURÚSCĂ s. f. v. lăuruscă.

LĂURÚSCĂ, lăuruște, s. f. (Reg.) Viță sălbatică al cărei fruct este un ciorchine cu boabe mici, negre (Vitis silvestris). [Pr.: lă-u-. – Var.: răurúscă, rourúscă s. f.] – Lat. labrusca.

RĂURÚSCĂ s. f. v. lăuruscă.

ROURÚSCĂ s. f. v. lăuruscă.

LĂURÚSCĂ, lăuruște, s. f. (Regional) Viță (sălbatică) al cărei fruct e o ciorchină cu boabe mici, negre (Vitis silvestris). Sub cerdac, pe lăuruscă, Cum trecură Babele, A ieșit un pui de muscă Să-și usuce labele. TOPÎRCEANU, M. 38. Dă-n sînge lăurusca pală și cîrtița-și face mormîntul, S-adoarmă cu venirea iernii, sub țărîna din moșunoaie. ANGHEL, Î. G. 15. – Pronunțat: lă-u-.

RĂURÚSCĂ, răuruște, s. f. Lăuruscă. Pășește noaptea caldă și-n mlădieri domoale În păr c-o floare-nvoaltă de răuruscă, – luna. STANCU, C. 124. – Pronunțat: ră-u-.

ROURÚSCĂ s. f. (Bot.; Mold.) Lăuruscă, răuruscă. Mîhnit, pe murgul neclintit, sta Andrieș Hamură înaintea pridvorului încununat de rouruscă și de flori. SADOVEANU, O. I 518. Stăteam într-un balcon încununat de rouruscă, într-o uliță liniștită, în lumina schimbătoare a amurgului. id. ib. V 103.

lăurúscă s. f. (sil. lă-u-), g.-d. art. lăurúștei; pl. lăurúște

LĂURÚSCĂ s. (BOT.; Vitis silvestris) (reg.) aguridar.

lăurúscă (lăurúște), s. f. – 1. Viță sălbatică. – 2. Agriș sălbatic. – Var. rourușcă. Lat. labrŭsca (Pușcariu 956; Candrea-Dens., 968; REW 4814; DAR), cf. it. lambrusca, fr. lambruche, lambrusque, sp. labrusca, alb. lërrušk (Philippide, II, 645). Var. arată o încrucișare cu rouă.

lăurúscă f., pl. ște și ștĭ (lat. lăbrusca, lăuruscă; fr. lambruche, lambrusque. Cp. cu fiulă, sulă ș. a.). Munt. Viță sălbatică. – În Mold. și răurúscă, rourúscă, în Munt. și agurizar.

răurúscă, V. lăuruscă.

rourúscă, V. lăuruscă.

LĂURUSCĂ s. (BOT.; Vitis silvestris) (reg.) aguridar.