lăudăroșenie

LĂUDĂROȘÉNIE, lăudăroșenii, s. f. Exagerare (sistematică) a meritelor proprii; laudă de sine; lăudăroșie, fanfaronadă. [Pr.: lă-u-] – Lăudăros + suf. -enie.

LĂUDĂROȘÉNIE, lăudăroșenii, s. f. Exagerare (sistematică) a meritelor proprii; laudă de sine; lăudăroșie, fanfaronadă. [Pr.: lă-u-] – Lăudăros + suf. -enie.

LĂUDĂROȘÉNIE s. f. Supraapreciere a propriului merit, laudă de sine, fală, mîndrie deșartă. – Pronunțat: lă-u-.

lăudăroșénie (lă-u, -ni-e) s. f., art. lăudăroșénia (-ni-a), g.-d. art. lăudăroșéniei; pl. lăudăroșénii, art. lăudăroșéniile (-ni-i-)

lăudăroșénie s. f. (sil. lă-u-, -ni-e), art. lăudăroșénia (sil. -ni-a), g.-d. art. lăudăroșéniei; pl. lăudăroșénii, art. lăudăroșéniile (sil. -ni-i-)

LĂUDĂROȘÉNIE s. fanfaronadă, (rar) lăudăroșie, (franțuzism) rodomontadă. (~ unei persoane.)

Lăudăroșenie ≠ modestie

LĂUDĂROȘÉNIE f. Apreciere exagerată a meritelor proprii; fanfaronadă. [G.-D. lăudăroșeniei; Sil. lă-u-dă-ro-șe-ni-e] /laudăros + suf. ~enie

lăudăroșíe f. Defectu de a te tot lăuda.

LĂUDĂROȘENIE s. fanfaronadă, (rar) lăudăroșie, (franțuzism) rodomontadă. (~ unei persoane.)