lămâiță

LĂMÂÍȚĂ, lămâițe, s. f. 1. Arbust ornamental cu flori mici de culoare albă, ale cărui frunze, frecate în mână, răspândesc un miros de lămâie (Philadelphus coronarius). 2. Floare artificială de ceară albă, din care se fac coronițe și buchețele pentru mirese și cocarde pentru cei care participă la nuntă. – Lămâie + suf. -iță.

LĂMÂÍȚĂ, lămâițe, s. f. 1. Arbust ornamental cu flori mici de culoare albă, ale cărui frunze, frecate în mână, răspândesc un miros de lămâie (Philadelphus coronarius). 2. Floare artificială de ceară albă, din care se fac coronițe și buchețele pentru mirese și cocarde pentru cei care participă la nuntă. – Lămâie + suf. -iță.

LĂMÎÍȚĂ, lămîițe, s. f. 1. Mic arbust cu flori mici și albe, ale cărui frunze, frecate în mînă, răspîndesc un miros de lămîie (Lippia citriodora). Îi miroase... buzele a lămîiță. BIBICESCU, P. P. 374. 2. Floare artificială de ceară albă, din care se fac coronițe și buchețele pentru mirese. Erau frumoși, el cu cocardă de beteală pe piept, ea cu cununa de lămîiță. PAS, Z. I 118.

lămâíță s. f., g.-d. art. lămâíței; pl. lămâíțe

lămâíță s. f., g.-d. art. lămâíței; pl. lămâíțe

LĂMÂÍȚĂ s. v. cimbru, melisă, pitacu-dracului, roiniță, sirinderică.

LĂMÂÍȚĂ ~e f. 1) Arbust ornamental cu flori mici, albe, ale cărui frunze, frecate în mână, răspândesc un miros plăcut. 2) Floare artificială de culoare albă din care se fac coronițe și buchete pentru mirese. /lămâie + suf. ~iță

lămâiță f. plantă ce exală un miros de lămâie și cu care se fac cununi de mirese (Lippia citriodora).

lămîíță f., pl. e (dim. d. lămîĭe). O plantă verbenacee cultivată originară din Argentina (lippia [saŭ aloýsia] citriodóra). Frunzele eĭ, frecate în mînă, daŭ un miros plăcut de lămîĭe.

lămîiță s. v. CIMBRU. MELISĂ. PITACU-DRACULUI. ROINIȚĂ. SIRINDERICĂ.

a-i da (cuiva) lămâița în foc expr. (er. – d. femei) a avea contact sexual cu un bărbat.