lungime

LUNGÍME, lungimi, s. f. 1. Mărime fizică fundamentală care exprimă întinderea spațială a corpurilor sau fenomenelor; distanța dintre două puncte; dimensiunea cea mai mare a unui corp sau a unei suprafețe plane dreptunghiulare. ◊ Lungime de undă = distanță care separă într-o undă două puncte succesive aflate în aceeași fază de oscilație; spațiul parcurs de undă timp de o perioadă. 2. Timp cât durează ceva; interval mare de timp; durată. 3. (Inform.; în sintagma) Lungimea cuvântului = numărul de biți care compun un cuvânt. – Lung + suf. -ime.

LUNGÍME, lungimi, s. f. 1. Mărime fizică fundamentală care exprimă întinderea spațială a corpurilor sau fenomenelor; distanța dintre două puncte; dimensiunea cea mai mare a unui corp sau a unei suprafețe plane dreptunghiulare. ◊ Lungime de undă = distanță care separă într-o undă două puncte succesive aflate în aceeași fază de oscilație; spațiul parcurs de undă timp de o perioadă. 2. Timp cât durează ceva; interval mare de timp; durată. 3. (Inform.; în sintagma) Lungimea cuvântului = numărul de biți care compun un cuvânt. – Lung + suf. -ime.

LUNGÍME, lungimi, s. f. 1. Dimensiunea cea mai mare a unui corp sau a unei figuri geometrice. Se aude huruitul greoi al roții și scrîșnetul strident al ferăstraielor spintecînd, în toată lungimea lor, trunchiurile nefericite ale brazilor. BOGZA, C. O. 129. Toată lungimea păretelui din fund, dacă lungime s-ar fi putut numi, era prinsă de o laviță îngustă. HOGAȘ, M. N. 78. 2. Durată. Lungimea nopților de iarnă. Lungimea discursului. 3. (Fiz.; în expr.) Lungime de undă v. undă.

lungíme s. f., g.-d. art. lungímii; pl. lungími; simb. L

lungíme s. f., g.-d. art. lungímii; pl. lungími

LUNGÍME s. 1. mărime. (~ unui pod.) 2. distanță, întindere. (Pe o ~ de 2 km.) 3. v. durată.

LUNGÍME ~i f. 1) Dimensiunea cea mai mare a unui corp sau a unei suprafețe plane dreptunghiulare. ~ea coridorului. ◊ ~ de undă distanță dintre două puncte succesive ale unei unde aflate în aceeași fază de oscilație. 2) Înterval mare de timp; durată. [G.-D. lungimii] /lung + suf. ~ime

lungime f. 1. întinderea unui obiect dela o extermitate la alta: lungimea bățului; fig. lungimea cărții; 2. timp îndelungat: lungimea negoțierilor politice; 3. fig. supraabundanță: monologul tragediei e de o lungime nesuferită; 4. extensiunea cea mai mare a unei suprafețe: măsuri de lungime.

lungíme f. (d. lung). Calitatea de a fi lung: lungimea uneĭ strade, uneĭ călătoriĭ, unuĭ discurs. O lungime de cal, atîta cît e de lung calu: a întrece un călăreț cu doŭă lungimĭ de cal. În lungime, în lung: doĭ metri în lungime; de-a lungu: așează-le în lungime.

LUNGIME s. 1. mărime. (~ unui pod.) 2. distanță, întindere. (Pe o ~ de 2 km.) 3. durată, întindere, mărime. (~ unei zile.)

LUNGIME. Subst. Lungime, lung. Lungire, prelungire, alungire; întindere, extindere, extensiune. Distanță, depărtare. Linie, liniuță (dim.), dungă, dunguliță (dim.); șir, șirag, lanț. Alonjă. Longitudine. Măsură de lungime. Metru; centimetru; kilometru. Adj. Lung, lunguț (dim.), lunguieț, lunguleț, lungăreț; alungit, prelung, prelungit; întins, extins, vast, interminabil, fără sfîrșit, fără capăt. Longilin. Longitudinal. Vb. A (se) lungi, a (se) prelungi, a (se) îndelunga (înv.), a (se) întinde, a (se) extinde. Adv. În lungiș, de-a lungișul, în lung, de-a lungul. V. dimensiune, măsurare.

LUNGIMEA FORMAȚIEI distanța longitudinală a unei formații de aeronave măsurată între botul aeronavei cap și ampenajul ultimei aeronave.