lungani

LUNGÁN, -Ă, lungani, -e, s. m. și f. (Fam.) Persoană neobișnuit de înaltă (și slabă), om deșirat. – Lung + suf. -an.

LUNGÁN, -Ă, lungani, -e, s. m. și f. Persoană neobișnuit de înaltă (și slabă), om deșirat. – Lung + suf. -an.

LUNGÁN, -Ă, lungani, -e, s. m. și f. Persoană foarte înaltă și slabă, deșirată. Singurul om de acolo îndreptățit să ia măsuri într-o asemenea împrejurare era un lungan smolit. GALAN, B. I 19. Privi furiș înspre spatele lunganului din fața noastră. SADOVEANU, P. S. 29. Un lungan, coborînd prispa unei cîrciumi, căzu grămadă și nu se mai sculă. M. I. CARAGIALE, C. 9.

lungán (fam.) s. m., pl. lungáni

lungánă (fam.) s. f., g.-d. art. lungánei; pl. lungáne

lungán s. m., pl. lungáni

lungánă s. f., g.-d. art. lungánei; pl. lungáne

LUNGÁN s. găligan, vlăjgan, (pop. și fam.) măgădăn, măgădău, zdragon, (pop.) zăplan, (prin Bucov.) bangău, (Mold. și Bucov.) coblizan, zăblău, (prin Olt.) jarcalete, (prin Munt.) schirlopan. (E un ~ cât toate zilele.)

LUNGÁN ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană neobișnuit de înaltă și slabă; om deșirat. /lung + suf. ~an

lungan a. prea lung. ║ m. om deșirat și slab.

lungán, -ă s. (d. lung). Fam. Om prea înalt și slab.

LUNGAN s. găligan, vlăjgan, (pop. și fam.) măgădan, măgădău, zdragon, (pop.) zăplan, (prin Bucov.) bangău, (Mold. și Bucov.) coblizan, zăblău, (prin Olt.) jarcalete, (prin Munt.) schirlopan. (E un ~ cît toate zilele.)

LUNGANI, com. în jud. Iași, situată în Câmpia Jijiei Inferioare, pe dr. râului Bahlui; 4.732 loc. (2000). Iazuri pentru piscicultură. Viticultură. Satul L. este menționat documentar în 1490. Biserica Adormirea Maicii Domnului (1813), în satul Goești.