logodnic

LOGÓDNIC, -Ă, logodnici, -ce, s. m. și f. Persoană care s-a logodit cu cineva (considerată în raport cu acesta); (la pl.) perechea logodită. – Logodnă + suf. -nic.

LOGÓDNIC, -Ă, logodnici, -ce, s. m. și f. Persoană care s-a logodit cu cineva (considerată în raport cu acesta); (la pl.) perechea logodită. – Logodnă + suf. -nic.

LOGÓDNIC, -Ă, logodnici, -e, s. m. și f. Persoană care s-a logodit (cu cineva). Se cununară fiii împăratului cu logodnicele ce-și aleseseră fiecare. ISPIRESCU, L. 39. A spus părinților și logodnicului că el o scapă pe fată. CARAGIALE, O. III 42. Între făclii de ceară, arzînd în sfeșnici mari, E-ntinsă-n haine albe cu fața spre altar Logodnica lui Arald, stăpîn peste avari. EMINESCU, O. I 88.

logódnic s. m., pl. logódnici

logódnică s. f., g.-d. art. logódnicei; pl. logódnice

logódnic s. m., pl. logódnici

logódnică s. f., g.-d. art. logódnicei; pl. logódnice

LOGÓDNIC s. (înv.) fidanțat, voinea. (Fata are un ~.)

LOGÓDNIC ~că (~ci, ~ce) m. și f. Tânăr care s-a logodit; mire. /logodnă + suf. ~nic

logodnic m. cel promis în căsătorie.

logódnic, -ă s. (vsl. logodĭnŭ, convenabil; bg. [z]godenik, logodnic). Persoană promisă în căsătorie pintr’o ceremonie.

LOGODNIC s. (înv.) fidanțat, voinea. (Fata are un ~.)

RUDENIE PRIN ÎNCUSCRIRE (ALIANȚĂ). Subst. Logodnic, voinea (reg.), voiniu (reg.), fidanțat (italienism înv.); logodnică, fidanțată (italienism înv.). Logodnă. Mire, mărit (înv. și reg.), ginere (pop.), ginerică (dim., reg.); mireasă. Însurățel; însurăței. Soț, soțior (dim., pop.), soție (înv.), bărbat, bărbățel (dim.), mărit (înv. și reg. ), om, stăpîn, creștin (pop.), gospodar (reg.), român (pop.), scris (pop.), ursit (pop.), ursitor (pop.), zestraș (reg.); soție, soțioară (dim.), soață (rar), soț (înv.), consoartă (fam.), nevastă, nevestică (dim.), nevestea (rar), nevăstoaie (rar ), nevăstuică (reg.), nevăstuță (reg.), boreasă (reg.), balabustă (glumeț), femeie (pop.), muiere (pop. ), jumătate (glumeț), creștină (pop.), ursită (pop.), ursitoare (pop.), scrisă (pop.). Socru, soacră, socriță (dim.); socru mare, soacră mare, socri mari; socru mic, soacră mică, socri mici. Tată socru, mamă soacră. Ginere, ginerică (dim.,fam.); ginerie (rar ); noră. Cumnat, cumnățel (dim.,fam.), șogor (reg. ); cumnată, cumnățică (dim., fam. ), șogoriță (reg.), tătăișă (reg.). Cumnăție (rar). Cuscru, cuscră; cuscri mari, cuscri mici. Cuscrenie, cuscrie, încuscrire. Tată vitreg, mamă vitregă, maștehă (înv. și reg.), mașteră (înv. și reg.). Fiu vitreg, fiastru (înv. și reg.); fiică vitregă, fiastră (înv. și reg.). Adoptator, adoptatoare, înfietor, înfietoare. Adj. Logodit; căsătorit; nuntit (rar); însurat, măritată. Vitreg, mașter (reg.); înfiat, adoptiv. Vb. A se logodi, a se lega prin logodnă; a se cununa, a se căsători, a se însura, a se mărita; a gineri (pop.), a lua pe cineva de ginere; a se încuscri, a se cumnăți, a se încumnăți. A înfia, a adopta. V. căsătorie, rudenie, termeni de politețe și respect între rude.