liniatură

LINIATÚRĂ, liniaturi, s. f. Ansamblul liniilor orizontale sau verticale imprimate pe o foaie, un caiet, un registru etc. [Pr.: -ni-a-] – Din germ. Lineatur.

LINIATÚRĂ, liniaturi, s. f. Ansamblul liniilor orizontale sau verticale imprimate pe o foaie, un caiet, un registru etc. [Pr.: -ni-a-] – Din germ. Lineatur.

LINIATÚRĂ, liniaturi, s. f. (Cu sens colectiv) Totalitatea liniilor orizontale sau verticale, imprimate pe caiete, pe registre etc. Pe paginile cu liniatură de pătrățele violete, probleme de aritmetică. C. PETRESCU, Î. II 162. – Pronunțat: -ni-a-.

liniatúră (-ni-a-) s. f., g.-d. art. liniatúrii; pl. liniatúri

liniatúră s. f. (sil. -ni-a-), g.-d. art. liniatúrii; pl. liniatúri

LINIATÚRĂ s.f. Ansamblul liniilor (orizontale și verticale) imprimate pe caiete, pe registre etc. [Pron. -ni-a-. / cf. it. lineatura].

LINIATÚRĂ s. f. ansamblul liniilor imprimate pe caiete, pe registre etc. (< it. lineatura, germ. Lineatur)