limuzină

LIMUZÍNĂ, limuzine, s. f. 1. Automobil de lux, închis, nedecapotabil, cu trei geamuri laterale și patru uși. 2. Caroserie închisă la autoturismele superioare, la care spațiul din față, destinat șoferului, este separat de spațiul pasagerilor printr-un perete de sticlă; p. ext. automobil cu astfel de caroserie. – Din fr. limousine.

LIMUZÍNĂ, limuzine, s. f. Automobil de lux, închis, nedecapotabil, pentru patru până la șase persoane. – Din fr. limousine.

LIMUZÍNĂ, limuzine, s. f. Automobil (de lux) închis, nedecapotabil, pentru patru pînă la șase persoane. Străzile fiind blocate de mașini, mai toate limuzine, eleganți monștri de oțel. BOGZA, A. Î. 361. Limuzina cu perne mari ca de fotolii cenușii, iluminată înăuntru, trase la intrare. CAMIL PETRESCU, N. 59. Parcurse toată Calea Victoriei... într-o superbă limuzină. C. PETRESCU, C. V. 75.

limuzínă s. f., g.-d. art. limuzínei; pl. limuzíne

limuzínă s. f., g.-d. art. limuzínei; pl. limuzíne

LIMUZÍNĂ s.f. Automobil elegant, închis, cu geamuri, nedecapotabil. [< fr. limousine].

LIMUZÍNĂ s. f. automobil elegant, închis, nedecapotabil. (< fr. limousine)

LIMUZÍNĂ ~e f. Automobil de lux, nedecapotabil, în care încap până la șase persoane. [G.-D. limuzinei] /<fr. limousine

limuzină f. automobil-cupeu, cu oglinzi laterale.

*limuzínă f., pl. e (fr. limousine, pelerină lungă care te ferește bine de ploaĭe, cum poartă cĭobaniĭ din Limousin; automobil închis). Automobil închis din toate părțile. V. pelerină, cupeŭ.