limi

LIMI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „noroi”, „noroios”. [< fr., it. limi-, cf. lat. limus].

LIMI1- elem. „mâl, noroi, mlaștină”. (< fr., it. limi-, cf. lat. limus)

LIMI2- elem. „vecin”; „hotar, limită”. (< fr. limi-, cf. lat. limes)

LIMI-1 „mîl, nămol, mlaștină”. ◊ L. limus „nămol, noroi” > fr. limi-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. limi-. □ ~col (v. -col1), adj., s. f. pl., 1. adj., (Despre animale) Care trăiește în mîlul de pe fundul apelor. 2. s. f. pl., Subordin de păsări cu picioare nepalmate, care trăiesc în locuri umede sau mlăștinoase; ~vor (v. -vor), adj., (despre animale) care se hrănește cu mîlul organic, rezultat din acumularea cadavrelor viețuitoarelor de suprafață.

LIMI-2 „vecin, frontieră”. ◊ L. limes „hotar, limită” > fr. limi-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. limi-. □ ~trof (v. -trof), adj., care se află în limita, la hotarul unei regiuni, unei țări etc.