limfă

LÍMFĂ, limfe, s. f. Lichid transparent, incolor sau gălbui, care circulă prin vasele și ganglionii limfatici și în spațiile intercelulare ale organismului vertebratelor, transportând diferite substanțe între sânge și țesuturi. – Din fr. lymphe, lat. lympha.

LÍMFĂ, limfe, s. f. Lichid transparent, incolor sau gălbui, care circulă prin vasele și ganglionii limfatici și în spațiile intercelulare ale organismului vertebratelor, transportând diferite substanțe între sânge și țesuturi. – Din fr. lymphe, lat. lympha.

LÍMFĂ, limfe, s. f. Lichid transparent, incolor sau gălbui, care circulă prin vasele și ganglionii limfatici și în spațiile intercelulare ale organismului vertebratelor.

límfă s. f., g.-d. art. límfei; pl. límfe

límfă s. f., g.-d. art. límfei; pl. límfe

LÍMFĂ s.f. Lichid alburiu sau gălbui care conține globule albe și circulă prin vasele și ganglionii limfatici, precum și în spațiile intercelulare ale organismului vertebratelor. [< fr. lymphe, cf. lat. lympha – apă].

LÍMFĂ s. f. lichid limpede și incolor, conținând plasmă și leucocite, prin aparatul limfatic, prin spațiile interstițiale și toate celulele organismului animal. (< fr. lymphe, lat. lympha)

LÍMFĂ ~e f. Lichid aproape incolor care conține globule albe și circulă prin sistemul limfatic și prin spațiile intercelulare ale organismului vertebratelor, servind drept mediu hrănitor pentru celule și țesuturi. [G.-D. limfei] /<fr. ljmphe, lat. lympha

limfă f. umoare apoasă ce circulă în vase analoage vinelor.

*línfă f., pl. e (lat. lympha, izvor, apă limpede, d. vgr. nýmphe, ninfă, zeiță de apă). Fiziol. Un suc gălbuĭ saŭ incolor care ține în suspensiune glóbulele albe și circulă pin vasele linfatice. Bot. Suc apos care circulă pin plante.

-LIMFĂ „lichid limfatic, umoare”. ◊ L. lympha „apă limpede” > fr. -lymphe, germ. id., engl. -lymph > rom. -limfă.