licita

LICÍT, -Ă, liciți, -te, adj. Care este îngăduit, încuviințat de lege; legal. – Din fr. licite, lat. licitus.

LICITÁ, licitez, vb. I. Intranz. și tranz. A face oferte în cadrul unei licitații, a vinde ceva prin licitație. – Din fr. liciter, lat. licitari.

LICÍT, -Ă, liciți, -te, adj. Care este îngăduit, încuviințat de lege; legal. – Din fr. licite, lat. licitus.

LICITÁ, licitez, vb. I. Intranz. și tranz. A face oferte în cadrul unei licitații, a vinde ceva prin licitație. – Din fr. liciter, lat. licitari.

LICÍT, -Ă, liciți, -te, adj. Permis, îngăduit de lege.

LICITÁ, licitez, vb. I. Intranz. A participa activ la o licitație, a face oferte în cadrul unei licitații.

licít adj. m., pl. licíți; f. licítă, pl. licíte

licitá (a ~) vb., ind. prez. 3 liciteáză

licít adj. m., pl. licíți; f. sg. licítă, pl. licíte

licitá vb., ind. prez. 1 sg. licitéz, 3 sg. și pl. liciteáză

LICÍT adj. v. legal.

LICITÁ vb. (JUR.) (înv.) a atârdisi, a hareciui. (A ~ un bun.)

Licit ≠ ilicit, ilegal

LICÍT, -Ă adj. Legal, permis, îngăduit de lege. [< fr. licite, cf. lat. licitus].

LICITÁ vb. I. intr. A lua parte activă la o licitație (solicitând obiecte, făcând oferte). [< fr. liciter, it. licitare].

LICÍT, -Ă adj. legal, permis, îngăduit de lege. (< fr. licite, lat. licitus)

LICITÁ vb. tr. 1. a vinde la licitație. ◊ (intr.) a face oferte în cadrul unei licitații. 2. (la jocul de cărți) a atrage, a stimula, a tenta. (< fr. liciter, lat. licitari, /2/ germ. lizitieren)

LICÍT ~tă (~ți, ~te) Care ține de lege; conform legii. /<fr. licit, lat. licitus

A LICITÁ ~éz 1. tranz. A vinde prin licitație; 2. intranz. A participa la o licitație (înaintând propuneri asupra prețului). /<fr. liciter, lat. licitari

licità v. a vinde prin licitațiune.

*lícit, -ă adj. (lat. licitus, permis. V. ilicit). Permis de lege: fapte licite. Adv. În mod licit.

*licitéz v. tr. (lat. licitor, -ári; fr. liciter). Vînd pin licitațiune.

licit adj. v. LEGAL.

LICITA vb. (JUR.) (înv.) a atîrdisi, a hareciui. (A ~ un bun.)