liberator

LIBERATÓR, -OÁRE, liberatori, -oare, s. m. și f., adj. (Înv. și pop.) Eliberator. – Din fr. libérateur, lat. liberator, -oris.

LIBERATÓR, -OÁRE, liberatori, -oare, s. m. și f., adj. (Înv. și pop.) Eliberator. – Din fr. libérateur, lat. liberator, -oris.

LIBERATÓR, -OÁRE, liberatori, -oare, s. m. și f. (Învechit) Eliberator. Dup-al nostru dor Apare-n faptul zilei un scump liberator. ALECSANDRI, T. II 196.

liberatór (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. liberatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. liberatoáre

liberatór s. m., adj. m., pl. liberatóri; f. sg. și pl. liberatoáre, g.-d. sg. art. liberatoárei

LIBERATÓR adj., s. v. eliberator.

liberator m. cel ce liberează.

*liberatór, -oáre adj. Care liberează: liberatoru uneĭ țărĭ, unuĭ popor.

LIBERATOR adj., s. dezrobitor, eliberator, (înv. și pop.) mîntuitor, slobozitor. (Armată ~.)