levigare

LEVIGÁ, levighez, vb. I. Tranz. A transforma un material în praf fin prin fărâmițarea în apă (sau într-un lichid) și printr-o sedimentare fracționată a materialului. – Din fr. léviger.

LEVIGÁRE, levigări, s. f. Acțiunea de a leviga și rezultatul ei; levigație. – V. leviga.

LEVIGÁ, levighez, vb. I. Tranz. A transforma un material în praf fin prin fărâmițarea în apă (sau într-un lichid) și printr-o sedimentare fracționată a materialului. – Din fr. léviger.

LEVIGÁRE, levigări, s. f. Acțiunea de a leviga și rezultatul ei; levigație. – V. leviga.

LEVIGÁ, levighez, vb. I. Tranz. A transforma un material în praf fin, prin fărîmițare în apă și printr-o sedimentare fracționată a materialului.

levigá (a ~) vb., ind. prez. 3 levigheáză

levigáre s. f., g.-d. art. levigắrii; pl. levigắri

levigá vb., ind. prez. 1 sg. levighéz, 3 sg. și pl. levigheáză

levigáre s. f., g.-d. art. levigării; pl. levigări

LEVIGÁ vb. I. tr. A antrena sub formă de suspensie într-un lichid un material aflat în formă de pulbere într-un amestec de mai multe substanțe. [< fr. léviger].

LEVIGÁRE s.f. (Chim.) Acțiunea de a leviga și rezultatul ei; levigație. ♦ Transportare în apa freatică a substanțelor din sol în cazul când un exces de apă s-a infiltrat vertical. [< leviga].

LEVIGÁ vb. tr. a antrena, sub formă de suspensie, într-un lichid, un material pulverulent. (< fr. léviger)

LEVIGÁRE s. f. 1. acțiunea de a leviga; levigație. 2. transportare în apa freatică a substanțelor din sol în cazul când un exces de apă s-a infiltrat vertical. (< leviga)