leviatan

LEVIATÁN, leviatane, s. n. (Text.) Agregat pentru spălarea industrială a lânii. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. léviathan.

LEVIATÁN, leviatane, s. n. (Text.) Agregat pentru spălarea industrială a lânii. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. léviathan.

LEVIATÁN, leviatane, s. n. Agregat pentru spălarea industrială a lînii.

leviatán (agregat) (-vi-a-) s. n., pl. leviatáne

!Leviatán (monstru) (-vi-a-) s. propriu m.

leviatán (monstru) s. m. (sil. -vi-a-)

leviatán (agregat) s. n. (sil. -vi-a-), pl. leviatáne

LEVIATÁN s.m. 1. Monstru biblic distructiv. ♦ (În basme) Căpcăun. 2. (Fig.) Organizație statală și politică absolutistă. 3. Mașină industrială de spălare a lânii. [Pron. -vi-a-. / cf. it. leviathan, germ. Leviathan < ebr. lüvjathan – întortocheat].

LEVIATÁN s. m. 1. monstru biblic distructiv. ◊ (în basme) căpcăun. 2. (fig.) organizație statală și politica absolutistă. 3. mașină industrială de spălare a lânii. (< fr. léviathan)

LEVIATÁN n. Mașină pentru spălarea lânii brute. /<fr. léviathan

leviatan m. animal monstruos, menționat în cartea biblică Iov.

*leviatán m. (d. leviatan, un monstru din Biblie, în cartea luĭ Ĭob). Monstru fabulos colosal.

LEVIATAN (LEVIATHAN) (în „Vechiul Testament”), monstru marin fabulos, stăpân al oceanului, simbol al colosalului și al puterii răului. Cu o constituție complexă și cu o forță extraordinară. Era căptușit cu zale, avea spinarea din scuturi solzoase și scotea flăcări pe gură și fum pe nări. Nici o armă nu-l putea atinge, fiind impenetrabil. Mișcările lui provocau clocotul mării și lăsau urme adânci. În epoca creștină este considerat una dintre ipostazele diavolului.

Leviathan, animal monstruos amintit în Vechiul Testament, simbol al colosalului și al Infernului, în a cărui gură se rostogolesc păcătoșii târâți de râul de foc. Este nelipsit în reprezentările „Judecății de Apoi” din pictura religioasă (Voroneț, Horez etc.).