lesne

LÉSNE adv. (Înv. și pop.) Ușor, cu ușurință; comod. ♦ Loc. adj. Lesne-crezător = credul. – Din bg. lesno.

LÉSNE adv. Ușor, cu ușurință; comod. ◊ Loc. adj. Lesne-crezător = credul. – Din bg. lesno.

LÉSNE adv. Ușor, cu ușurință, fără osteneală; comod. I-i dragă fata... cuvîntă de la locul său Cantemir-bei. E lucru lesne de înțeles. SADOVEANU, O. VII 64. Fata Impăratului-Roș nu se capătă așa de lesne, cum crezi tu. CREANGĂ, P. 244. Este lesne să fie cineva drept cînd este hotărît să nu se teamă de nimic. BOLLIAC, O. 262. ◊ Loc. adj. (Neobișnuit) Lesne crezător = credul. O vinovată pornire să folosească risipa de timp, de cheltuială și de muncă, a unui om simplu și lesne crezător. C. PETRESCU, R. DR. 229. ◊ (Adjectival) Stricatul este lesne și dresul este greu. ALECSANDRI, T. II 71.

lésne (înv., pop.) adv.

lésne adv.

LÉSNE adj. v. avantajos, convenabil, ieftin, jos, mic, scăzut.

LÉSNE adv. 1. comod, facil, ușor. (Rezolvă ~ problema.) 2. v. comod.

lésne adv. – 1. Ușor. – 2. (Banat, Trans.) Ieftin. – Mr. (lesnic). Bg. lesen, lesno, lesnin, v. sb. lesny, sb. lasno din sl. lĭstĭnŭ „ușor” (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 170). Der. lesnicios, adj. (ușor, comod); lesniciune, s. f. (ușurință); înlesni (var. lesni), vb. (a facilita, a aplana; a proporționa; a ușura).

LÉSNE adv. Cu ușurință; fără multă greutate. ◊ ~ -crezător om credul. /<bulg. lesno

lesne adv. ușor: îi vine lesne. [Bulg. LESEN].

lésne adv. (vsl. lĭsno, bg. lesen, fem. lesna, ca adv. lesno, id.). Ușor, fácil: a alerga lesne. – În Olt. Trans. lezne.

lesne adj. v. AVANTAJOS. CONVENABIL. IEFTIN. JOS. MIC. SCĂZUT.

LESNE adv. 1. comod, facil, ușor. (Rezolvă ~ problema.) 2. comod, îndemînă, ușor. (Îi e mai ~ să spună că...)