lenos

LENÓS, -OÁSĂ, lenoși, -oase, adj. (Rar) Leneș. – Lene + suf. -os.

LENÓS, -OÁSĂ, lenoși, -oase, adj. (Rar) Leneș. – Lene + suf. -os.

LENÓS, -OÁSĂ, lenoși, -oase, adj. (Rar) Leneș. Și cum stau pe trunchiul de fag răzimat Lenos, avînd capul pe spate lăsat, Priveam într-un loc la o cruce de străzi. COȘBUC, P. II 204. Poziția ei cea lenoasă... ar fi înflăcărat pe Xenocrat. NEGRUZZI, S. I 17. O făcea lenoasă și îi imputa, Căci nu găsea seara gala de cinat. PANN, P. V. II 64. ◊ Fig. Tonul lenos al manelelor orientale. ODOBESCU, S. II 521. – Variantă: (regional) leneós, -oásă. (RETEGANUL, P. I 51) adj.

lenós (rar) adj. m., pl. lenóși; f. lenoásă, pl. lenoáse

lenós adj. m., pl. lenóși; f. sg. lenoásă, pl. lenoáse

LENÓS adj., s. v. indolent, leneș, puturos, trândav, trântor.

Lenos ≠ harnic

LENÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) și substantival (despre persoane) Care lenevește; care nu vrea să muncească; trândav; leneș. 2) fig. (despre mișcări sau despre acțiuni) Care vădește lene; care este lipsit de energie; leneș. /lene + suf. ~os

lenos a. lenevos (OD.).

lenós, -oásă adj. (d. lene). Plin de lene, lenevos.

lenos adj., s. v. INDOLENT. LENEȘ. PUTUROS. TRÎNDAV. TRÎNTOR.