legifera

LEGIFERÁ, legiferez, vb. I. Tranz. A elabora și a adopta o lege; a stabili ceva prin lege. – Din fr. légiférer.

LEGIFERÁ, legiferez, vb. I. Tranz. A elabora și a adopta o lege; a stabili ceva prin lege. – Din fr. légiférer.

LEGIFERÁ, legiferez, vb. I. Tranz. A face, a promulga o lege; a stabili ceva prin lege. Guvernul forțelor democrate... a legiferat reforma agrară în ziua de 22 martie 1945. IST. R.P.R. 686. Toate aceste măsuri legiferate, care aveau drept scop să îngenunche femeia, au dispărut cu totul. SAHIA, U.R.S.S. 107.

legiferá (a ~) vb., ind. prez. 3 legifereáză

legiferá vb., ind. prez. 1 sg. legiferéz, 3 sg. și pl. legifereáză

LEGIFERÁ vb. v. reglementa.

LEGIFERÁ vb. I. tr. A face o lege; a stabili ceva prin lege. [< it. legiferare, fr. légiférer, cf. lat. legifer – cel care face legi].

LEGIFERÁ vb. tr. a elabora și a adopta legi. (< fr. légiférer, it. legiferare)

A LEGIFERÁ ~éz tranz. 1) (legi) A elabora și adopta în calitate de organ în drept. 2) A stabili prin lege; a face să fie legal. /<fr. légiférer

legiferà v. a face legi.

*legiferéz v. intr. (fr. légiférer, a legifera, d. lat. légifer, legiferi, legislator). Fac legĭ.

LEGIFERA vb. (JUR.) a legaliza, a reglementa, (înv.) a legiui. (A ~ o anumită situație.)