lectură
LECTURÁ, lecturez, vb. I. Tranz. (Rar) A citi. – Din lectură.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
LECTÚRĂ, lecturi, s. f. Faptul de a citi; citit1, citire. ◊ Sală de lectură = încăpere amenajată pe lângă o bibliotecă, în care publicul poate citi cărți, reviste etc. Lectură particulară = cărțile citite de un elev în afara manualelor. ♦ (Inform.) Culegere a informațiilor înregistrate în memoria calculatoarelor electronice. – Din fr. lecture, lat. lectura.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
LECTURÁ, lecturez, vb. I. Tranz. (Rar) A citi. – Din lectură.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
LECTÚRĂ, lecturi, s. f. Faptul de a citi1; citit, citire. ◊ Sală de lectură = încăpere amenajată pe lângă o bibliotecă, în care publicul poate citi cărți, reviste etc. Lectură particulară = cărțile citite de un elev în afara manualelor. – Din fr. lecture, lat. lectura.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
LECTÚRĂ, lecturi, s. f. Citit, citire. În scopul stimulării interesului și gustului pentru lectură al oamenilor muncii, activiștii culturali au început să organizeze numeroase recenzii asupra unor cărți. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 350, 1/1. Alecsandri poate rezista victorios lecturii, atunci cînd știm să alegem. SADOVEANU, E. 60. ◊ Sală de lectură = încăpere special amenajată pe lîngă o bibliotecă, în care se citesc cărți, reviste etc. O serie de cluburi înzestrate cu săli de festivități, săli de lectură, de șah, cabinete tehnice etc. duc, sub îndrumarea comitetelor sindicale, o activitate culturală și artistică bogată și atractivă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2698. Biblioteca Lenin este instalată în două imobile... în care se află numeroase săli de lectură. STANCU, U.R.S.S. 28. Lectură particulară = cărțile citite de un elev, în afara manualelor și lecturilor obligatorii. ◊ Expr. A face lectură = a citi. A da lectură (la ceva) sau (învechit) a face lectura (unui text) = a citi ceva cu voce tare. Fă-mi lectura celor trei bilete. NEGRUZZI, S. III 53. ♦ Text care se citește, bucată citită.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
lecturá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 lectureáză
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
lectúră s. f., g.-d. art. lectúrii; pl. lectúri
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
lecturá vb., ind. prez. 1 sg. lecturéz, 3 sg. și pl. lectureáză
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
lectúră s. f., g.-d. art. lectúrii; pl. lectúri
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
LECTURÁ vb. v. citi, parcurge.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
LECTÚRĂ s. v. citire.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
LECTÚRĂ s.f. Faptul de a citi; citit, citire. ♦ Text, bucată de citit. [< fr. lecture].
LECTURÁ vb. tr. 1. a citi. 2. a citi un manuscris în vederea pregătirii pentru tipar. (< lectură)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
LECTÚRĂ s. f. 1. faptul de a citi; citit, citire. ◊ text, bucată de citit. 2. culegerea informațiilor înregistrate în memoria unui calculator electronic. (< fr. lecture)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
LECTÚRĂ ~i f. Ceea ce este citit; citire; citit. ◊ Sală de ~ încăpere, special amenajată, în care se pot citi cărți din diferite domenii. ~ particulară literatură citită de o persoană în afara materiei de învățământ. /<lat. lectura, fr. lecture
- sursa: NODEX 2002
- permalink
lectură f. citire.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
*lectúră f., pl. ĭ (mlat. lectura). Citire, acțiunea de a citi: pin lectură mă distrez. Ceĭa ce se citește: o lectură folositoare. Arta de a citi: a-ĭ învăța pe copiĭ lectura.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
lectura vb. v. CITI. PARCURGE.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
LECTURĂ s. citire, citit, parcurgere, (înv.) citanie. (~ unui text.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
lecturá vb. I ♦ 1. (semidoct) A citi ◊ „Lecturate rapid, cele patru acte [...] par a prezenta [...] un conflict curent pe tema fericirii.” Cont. 19 VII 68 p. 4. ◊ „Lecturez.” Cont. 8 II 74 p. 1. ♦ 2. (În sistemul editorial) A citi un manuscris spre a-l pregăti pentru tipar ◊ „Redactorul a avut de lecturat un manuscris încărcat.” (din a da/face lectură; V. Guțu Romalo C.G. 229, atestări din 1970; DN3, DEX-S)
lectúră s. f. 1974 (tehn.) Prima fază în reproducerea sunetelor/imaginilor înregistrate v. videocasetă
spectácol-lectúră s. n. Spectacol care constă din lectura artistică a unui text literar ◊ „Ideea organizării unui ciclu de spectacole-lectură la Teatrul Mic s-a născut din necesitatea de a confrunta cu publicul o seamă de texte dramatice care deocamdată nu intră în repertoriul curent al acestei instituții.” I.B. 16 IX 66 p. 1. ◊ „Săptămâna Teatrului «Nottara», din programul căruia spicuim: avanpremiera de luni cu spectacolul-lectură «Oratoriu pentru Dimitrie Cantemir».” Cont. 8 II 74 p. 4; v. și 23 IV 65 p. 4, R.l. 1 I 67 p. 2, Cont. 10 II 67 p. 4, I.B. 10 IV 74 p. 2, Sc. 29 XI 75 p. 4 (din spectacol + lectură)