lectică

LECTÍCĂ, lectici, s. f. Pat sau scaun, purtat de cai sau de oameni, folosit ca mijloc de locomoție în Antichitatea romană, în Evul Mediu și (astăzi) în unele țări orientale; litieră. [Acc. și: léctică] – Lat. lectica.

LECTÍCĂ, lectici, s. f. Un fel de pat sau de scaun, purtat de cai sau de oameni, întrebuințat ca mijloc de locomoție în antichitatea romană, în evul mediu și (astăzi) în unele țări orientale; litieră. [Acc. și: léctică] – Lat. lectica.

LECTÍCĂ, lectici, s. f. Un fel de pat sau scaun portativ, purtat de cai sau de oameni și întrebuințat de cei avuți ca mijloc de locomoție în antichitate, în evul mediu și astăzi în unele țări coloniale. – Accentuat și: léctică.

!lectícă/léctică s. f., g.-d. art. lectícii/lécticii; pl. lectíci/léctici

lectícă s. f., g.-d. art. lectícii; pl. lectíci

LÉCTICĂ s. litieră, (rar) palanchin. (Mergea în ~.)

LECTÍCĂ s.f. Pat sau scaun portativ acoperit, purtat de cai sau de oameni (sclavi) și folosit în antichitate, în evul mediu și astăzi în unele țări coloniale ca mijloc de locomoție pentru cei bogați; litieră. [Acc. și léctică, pl. -ci, -ce. / < lat. lectica].

LECTÍCĂ s. f. pat, scaun portativ acoperit, purtat de cal sau de oameni (sclavi) și folosit în antichitatea romană, în evul mediu și în unele țări coloniale, ca mijloc de locomoție; litieră. (< lat. lectica)

léctică (léctice), s. f. – Litieră. – Var. (înv.) leftică, leptică. Lat. lectica (sec. XVII). Candrea, Elemente, 404, presupune, nu știm cu cîtă dreptate, că mag. laptika „car cu două roți” provine rom.

lectică f. pat portativ de preumblat (la Romani): în lectică lăsată pe perne de mătasă AL.

*lectícă f., pl. ĭ (lat. lectica, d. lectus, pat). Litieră, pat portativ dus de oamenĭ și de care ceĭ vechĭ se foloseaŭ cum ne folosim noĭ astăzĭ de trăsurĭ și care se întrebuințează și azĭ în extremu orĭent, Madagascar și aĭurea. În Francia se numeaŭ litiere, eraŭ duse și de caĭ (dar tot suspendate) și s’aŭ întrebuințat pînă pin sec. XVI. – În Let. 2, 86, leftică (ca doftor-doctor). La Cant. lectícă. V. palanchin.

LECTICĂ s. litieră, (rar) palanchin. (Mergea în ~.)