laminator

LAMINATÓR, -OÁRE, laminatori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat care lucrează la operația de laminare; laminorist. – Lamina + suf. -tor.

LAMINATÓR, -OÁRE, laminatori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat care lucrează la operația de laminare; laminorist. – Lamina + suf. -tor.

LAMINATÓR, -OÁRE, laminatori, -oare, s. m. și f. Muncitor calificat care lucrează la laminare. Nicolaie Zărcău i-a adunat pe oțelari și laminatori în hala ce desparte cuptoarele Siemens-Martin de laminor. CĂLUGĂRU, O. P. 324.

laminatoáre s. f., g.-d. art. laminatoárei; pl. laminatoáre

laminatór s. m., pl. laminatóri

laminatoáre s. f., g.-d. art. laminatoárei; pl. laminatoáre

laminatór s. m., pl. laminatóri

LAMINATÓR s. v. laminorist.

LAMINATÓR, -OÁRE s.m. și f. Muncitor specializat în laminare; laminorist. [Cf. it. laminatore].

LAMINATÓR, -OÁRE s. m. f. muncitor calificat în operații de laminare; laminorist. (< lamina + -tor)

LAMINATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Muncitor specializat în operații de laminare. /a lamina + suf. ~tor

*laminatór n., pl. oáre. Mașină de laminat, de redus lamele de metal maĭ groase în lame foarte supțirĭ. – Maĭ des, dar nu maĭ bine, laminór (fr. laminoir).

laminator s. v. LAMINORIST.