lamelare

LAMELÁ, lamelez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra un material în lamele. – Din lamelă.

LAMELÁR, -Ă, lamelari, -e, adj. Care are formă de lamele, a cărui structură se prezintă sub formă de lamele; format din lamele. – Din fr. lamellaire.

LAMELÁRE, lamelări, s. f. Acțiunea de a lamela. – V. lamela.

LAMELÁ, lamelez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A prelucra un material în lamele. – Din lamelă.

LAMELÁR, -Ă, lamelari, -e, adj. Care are formă de lamele, a cărui structură se prezintă sub formă de lamele; format din lamele. – Din fr. lamellaire.

LAMELÁRE, lamelări, s. f. Acțiunea de a lamela. – V. lamela.

LAMELÁR, -Ă, lamelari, -e, adj. Care are formă de lamele, a cărui structură se prezintă sub formă de lamele. Minerale cu structură lamelară.

*lamelá (a ~) vb., ind. prez. 3 lameleáză

lamelár adj. m., pl. lamelári; f. lameláră, pl. lameláre

lamelá vb., ind. prez. 1 sg. lameléz, 3 sg. și pl. lameleáză

lamelár adj. m., pl. lamelári; f. sg. lameláră, pl. lameláre

lameláre s. f., g.-d. art. lamelării

LAMELÁR adj. lamelat, (rar) lamelos. (Structură ~.)

LAMELÁ vb. I. tr. (Constr., tehn.) A supune operației de lamelare; a forma un material în lamele. [Cf. it. lamellare].

LAMELÁR, -Ă adj. Care se desface în lamele, cu structură în formă de lamele. [Cf. fr. lamellaire].

LAMELÁRE s.f. (Constr.) Operația de asamblare într-un bloc a mai multor lamele în scopul obținerii unor elemente de construcție mai mari sau mai rezistente; lamelație. [< lamela].

LAMELÁ vb. tr. a prelucra un material în lamele (1). (< it. lamellare)

LAMELÁR, -Ă adj. cu structură în formă de lamele. (< fr. lamellaire)

A LAMELÁ ~éz tranz. (un material) A prelucra în lamele. /Din lamelă

LAMELÁR ~ă (~i, ~e) Care are formă de lamele. /<fr. lamellaire

*lamelár, -ă adj. (d. lamelă; fr. lamellaire). A căruĭ structură prezentă lame: corp lamelar, frîntură lamelară.

LAMELAR adj. lamelat, (rar) lamelos. (Structură ~.)