labilitate

LABILITÁTE s. f. Însușirea de a fi labil. ♦ (Fiz.) însușirea unui sistem mecanic de a se afla în echilibru instabil. ♦ (Biol.) însușirea materiei vii de a-și modifica starea în funcție de diverși factori. – Din fr. labilité. Cf. germ. Labilität.

LABILITÁTE s. f. (Livr.) Însușirea de a fi labil. ♦ (Fiz.) Însușirea unui sistem mecanic de a se afla în echilibru instabil. ♦ (Biol.) Însușirea materiei vii de a-și modifica starea de funcție de diverși factori. – Din fr. labilité. Cf. germ. Labilität.

labilitáte s. f., g.-d. art. labilitắții

labilitáte s. f., g.-d. art. labilității

LABILITÁTE s. 1. (FIZ.) instabilitate. (~ a unui fenomen.) 2. (FIZIOL.) mobilitate funcțională.

LABILITÁTE s. v. inconsecventă, inconstanță, instabilitate, neconsecvență, neconstanță, nestabilitate, nestatornicie.

LABILITÁTE s.f. Atitudine labilă, comportare schimbătoare, nestatornică. ♦ Însușirea de a fi labil; instabilitate. [Cf. fr. labilité].

LABILITÁTE s. f. 1. atitudine labilă, comportare schimbătoare, nestatornică. 2. (fig.) însușirea de a fi labil; instabilitate. 3. (biol.) însușire a materiei vii de a-și modifica starea în funcție de mai mulți factori. (< fr. labilité)

LABILITÁTE f. 1) Caracter labil. 2) Însușire a materiei vii de a-și modifica starea în funcție de anumiți factori. /<fr. labilité

LABILITATE s. (FIZIOL.) mobilitate funcțională.

labilitate s. v. INCONSECVENȚĂ. INCONSTANȚĂ. INSTABILITATE. NECONSECVENȚĂ. NECONSTANȚĂ. NESTABILITATE. NESTATORNICIE.